Scris de Bianca-Maria Corozel
Acest articol face parte din seria de articole scrise de către voluntarii Studentocrației recrutați în ultima perioadă. După fiecare etapă din procesul de recrutare vom publica cele mai calitative articole. Acesta este una dintre ele.
Am un verișor de pe unchiul de pe mătușa de-a doua a tatei, ceva rudă de gradul nșpe, de m-aș juli în coate și genunchi încercând să mă cațăr în arborele genealogic pană la ramura comună și tot degeaba. Pe scurt, Fănuș. Nu, nu vreun Ștefan alintat nefericit, ci fix așa cum vă spun: Fănuș. Să fi fost cu vreo 3 ani mai mare decât mine, nici nu mai știu, cert e că se purta ca și cum noi, verișorii mai mici și mai mucoși, nici nu existam. La orice onomastică, înmormântare sau alt prilej de reuniune de familie ne vedeam, el își găsea de treabă singur sau printre adulți, cărora le strica tot cheful întrebându-i câte-n lună și-n stele, pisălogindu-i și cerându-le explicații pentru tot ce mișca în jur pe o raza de 3 km. De ciudă, noi, mucoșii, îi coceam de fiecare dată câte una.
La un Crăciun, de pildă, am făcut chetă din banii de la Colindat și-am cumpărat lipici cât să-l țintuim de scaunul de la masa copiilor. Nici că s-a sinchisit – a citit relaxat cât s-au dus ai lui acasă să-i aducă pantaloni de schimb, apoi și-a văzut liniștit de treburi. La câțiva ani după povestea cu lipiciul, zarvă mare în familie, când aflăm că Fănuș e mai deștept decât 98% din populația Globului, conform unei testării Mensa la care îl duseseră părinții imediat ce trecuse limita de vârsta de 11 ani.
Ei, și abia atunci a început cu adevărat distracția. Curgeau, prin fibra optica de telefonie, râuri-râuri, amintirile armatei de mătuși cu și despre Fănuș, despre cât a mers el de devreme, cum a învățat de repede să vorbească, ba chiar direct în propoziții după unele voci, urmat desigur de cititul cursiv și aprofundarea unor subiecte care mai de care mai interesante, talentul lui muzical și, desigur, umorul lui fin. Să vă mai spun cam cum i-am fi pus noi, ceilalți, de ciuda, mușchii la presat, de l-am fi prins la înghesuială în vremurile alea? Din fericire, soarta l-a ferit, căci s-a mutat cu părinții în alt oraș și ne-am văzut rar spre deloc, armata de mătuși s-a liniștit și parc-am și uitat de Fănuș până am văzut zilele trecute în Campus un afiș ce anunța testarea Mensa de pe 16 Noiembrie.
Eu îmi imaginam examene, comisii, teancuri întregi de cărți și aflu că, de fapt, te înscrii online, https://mensa-romania.ro/inside/enroll/enrolled/new până pe 14.11, la 23:59, apoi te prezinți pe 16.11 la Universitatea Oradea, Campus Central, Corpul C începând cu ora 11:00 și afli după un test de 20 de minute și 45 de întrebări – dacă ai peste 16 ani – sau 15 minute și 25 de întrebări – dacă ai între 11 și 16 ani – dacă ești sau nu printre cei 2% cei mai inteligenți oameni ai planetei. Cât de grele pot fi cele mai grele 45 de imagini/diagrame din lume? Normal că m-am înscris!
P.S: Ca să mai spăl din păcatele trecutului, i-am dat lui Fănuș un telefon. Părea să fi uitat c-am condus operațiunea lipitului de scaun și mi-a povestit cu super mult entuziasm despre oamenii faini și pasionați din Mensa România, despre grupurile care se formează în jurul temelor de interes comune și discuțiile antrenante de pe grupurile informale, la care participă și contribuie mensani din toată lumea. În plus, în Mensa găsești și oamenii și contextul care să te ajute să crești în direcția potrivită. Așadar, 16 Noiembrie, 11h00.
Be there!
Opinia ta conteaza!