Norma dublă de reprezentare – O posibilă metodă de a introduce candidații „care trebuie”

Metodele de „fraudare” ale alegerilor au devenit mai sofisticate din 1946 până în prezent

După cum am evidențiat și în precedentul articol, intitulat Un caz tipic de muşamalizare a fraudei electorale în mediul universitar, alegerile academice desfășurate în acest an universitar în cadrul Universității din Oradea, au fost marcate de câteva derapaje regretabile. Scopul acestor articole este de a aduce la cunoștința celor interesați aceste evenimente și practici. Orice sesizare sau reacție din partea vreunui membru al echipei Democrație în UO în timpul campaniei electorale ar fi putut să fie considerată o formă de presiune asupra candidaților din cealaltă echipă constituită sau chiar din partea unor membri ai Biroului Electoral Universitar. Toate elementele prezentate au fost aduse la cunoștința Președintelui Senatului, respectiv a Biroului Electoral Universitar, fie în mod scris, fie verbal.

Istoria se scrie sine ira et studio. La mai bine de la cinci săptămâni de la închierea procesului electiv, cred că am ajuns la stadiul în care să analizăm la rece cele petrecute. Indiferent de lungimea acestui articol, sau a celor ce vor urma, este important să le parcurgeți pentru a înțelege modul în care anumite personaje au dirijat discret, dar semnificativ, acest proces electoral. Faptul că din cele două liste care au ieșit la iveală, cea a profesorilor, și cea a studenților, liste care prezintă o serie de elemente identice asupra cărora vom insista cu altă ocazie, au fost aleși peste 90% dintre candidați, ridică, cel puțin în opinia noastră, un mare semn de întrebare.

Articolul de astăzi prezintă un artificiu unic în peisajul academic românesc: norma dublă de reprezentare. Practic, atât la cadrele didactice, cât și la studenți, este impus un plafon minim de candidați echivalent cu numărul dublu de locuri disponibile pentru fiecare facultate. Un artificiu inteligent, proiectat teoretic cu scopul de a evita organizarea alegerilor parțiale prea des, deși Președintele Senatului are convingerea că „convingerea că în Universitate avem spuma intelectualităţii şi a inteligenţei din Oradea”. În fapt, implicarea scăzută a cadrelor didactice și a studenților pornește de la convingerea majorității că rezultatul acestor alegeri este oricum de dinainte știut, ceea ce este fals. Artificiul introdus de anumite persoane „bine” intenționate ajută la creionarea listelor de alegeri în cazul existenței unei echipe sau a unor echipe bine ascunse, care nu își doresc să li se afle componența, dar mai ales conducerea, și care pot împinge pe lista de candidați anumite persoane, după terminarea perioadei inițiale de înscrieri, în temeiul unui principiu șchiop, lăsând puțin timp la dispoziția candidaților puțin timp pentru a regândi strategia, dacă este cazul.

Mai jos voi prezenta cazul meu. Cu riscul de a fi subiectiv, vă rog să luați în considerare argumentele aduse de mine doar după ce le-ați parcurs cu celeritate. Indiferent de rezultatul alegerilor, consider că am adus în atenția Biroului Electoral Universitar această situație cu suficient timp înainte de data celui de-al doilea tur, pentru a nu fi acuzat de anumite „frustrări”.

Respectând reglementările interne privind alegerile academice din cadrul Universității din Oradea, mi-am depus candidatura pentru Senatul Universităţii din Oradea în termenul prevăzut de calendarul adoptat de Senatul universitar, fiind singurul student din cadrul facultății care a depus diligențele necesare pentru a candida pentru această poziție, la acel moment, în condițiile regulamentare. În data de 16 ianuarie 2016, mi-a fost adus la cunoștință de către o terță persoană, faptul că pe listele de candidați ai studenţiilor din cadrul facultății unde studiez, mai este înscris încă un student candidat pentru Senatul Universităţii din Oradea, în persoana domnișoarei F. M. B. Totodată, candidatura aceasta a fost afișată pe site-ul facultății.

Calendarul alegerilor academice 2015-2016 face referire la situația în care „după data limită prevăzută pentru depunerea candidaturilor nu se înregistrează un număr de candidați cel puțin egal cu de două ori norma de reprezentare”, situație pe care o regăsim în acest caz. Acesta specifică faptul că prin propunerea studenţilor din cadrul Consiliului facultăţii este necesar să se depună candidaturi pentru „a avea suficienți membri de rezervă”, numărul minim specificat fi de două ori mai mare decât cel al locurilor disponibile.

În acest sens, studenţii din Consiliul Facultăţii de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării  s-au întrunit în data de 12 ianuarie 2016 şi au procedat la nominalizarea studentei F. M. B., pentru a exista un număr de candidaţi minim egal cu dublul locurilor repartizate pentru studenţii din facultate în Senatul universitar. Studenta şi-a exprimat consimţământul în acest sens. Procesul verbal poate fi consultat aici!

Totuşi, procesul verbal nu reflectă acest lucru. El face referire doar la faptul că studenţii în cauză au constat existenţa a două candidaturi şi au votat poziţia celor doi candidaţi pe buletinul de vot. În plus, procesul verbal al acestei şedinţe nu este înregistrat la registratura facultăţii şi este semnat de un student care nu făcea parte din Consiliul facultăţii, acesta fiind ales în decembrie 2015, însă procesul electiv a fost validat de Senatul Universităţii din Oradea doar pe data de 18 ianuarie 2016, fapt care face procesul verbal ca fiind nul de drept. Se pare că argumentul facultățiii este că studentul în cauză a fost desemnat de Consiliul departamentului din care facea parte, ca și membru observator în Consiliul facultății, încă din septembrie 2015. Surprinzător, întrucât această procedură nu este prevăzută în niciun regulament și noua componență a Consiliului facultății nu fusese aprobată de Senatul universității. Conform unor surse, între Președintele Senatului și Decanul Facultății de Istorie, Relații Internaționale, Științe Politice și Științele Comunicării au avut loc mai multe convorbiri pe această temă în acea perioadă.

președintele Senatului UO – prof. univ. dr. ing. Sorin Curilă

Candidatura studentei F. M. B. are numărul de înregistrare 337 din data de 12 ianuarie 2016. În conformitate cu Calendarul alegerilor academice 2015-2016 (anexa nr. 1), adoptat prin Hotărârea Senatului universitar nr. 56/6 iulie 2017, termenul limită pentru depunerea candidaturii studenților în Senatul universitar este 18 decembrie 2015. Regulamentul de organizare și desfășurare a alegerilor și concursurilor pentru structurile și funcțiile de conducere la Univesitarea din Oradea, adoptat prin Hotărârea Senatului Universităţii din Oradea nr. 5/26 martie 2013, care constituie anexă a Cartei Universității din Oradea, specifică în cuprinsul art. 12 că doar „dacă după data limită prevăzută pentru depunerea candidaturilor nu se înregistrează nicio ofertă, colectivele care pregătesc alegerile se întrunesc într-o ședință pregătitoare” pentru ca „prin propunerea lor și cu consimțământul celui propus se depun candidaturi”.

Prin urmare, nu există niciun temei legal pentru Hotărârea studenţilor din Consiliului Facultăţii de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării, prin care a fost desemnată candidat pentru Senatul universitar studenta F. M. B. Constatând faptul că există două hotărâri ale Senatului Universităţii din Oradea cu prevederi contrare, însă raportându-mă la cea care constituie anexă a Cartei Universităţii din Oradea (Regulamentul de organizare și desfășurare a alegerilor și concursurilor pentru structurile și funcțiile de conducere la Univesitatea din Oradea) am solicitat Biroului Electoral Universitar printr-o adresă din 19 ianuarie 2016 anularea candidaturii studentei F. M. B. Biroul a decis în şedinţa din 21 ianuarie 2016 să respingă contestaţia depusă. Președintele Senatului a vizat prin adrese repetate către facultăți, respectarea acestui plafon minim de candidați, fapt ce a determinat ca acestea să se conformeze, cu puține excepții. Spre exemplu, în cadrul Facultății de Drept a existat un singur candidat pe locul alocat studenților. Interesant este că o „recomandare” impusă de Președintele Senatului a fost mai importantă ca un articol al Regulamentului de alegeri, anexă a Cartei universitare. Halal corectitudine.

Între timp, studenta F. M. B. a dorit să îşi retragă candiatura, acțiune care demonstrează oarecum cât de hotărâtă a fost să candideze, comunicând unui membru din Biroul Electoral Universitar, respectiv secretarului facultăţii unde studiază, această dorinţă. Totuşi, opinia generală a membrilor din Biroul Electoral Universitar la întâlnirea din 19 ianuarie 2016 a fost că acest lucru nu este posibil. Ulterior, în data de 21 ianuarie 2016, Biroul Electoral Universitar s-a dezis de opinia exprimată, însă studenta a considerat că nu îşi mai doreşte acest lucru, fapt absolut normal în condiţiile în care atitudinea manifestată de Biroul Electoral Universitar faţă de dorinţa sa a fost cel puţin contestabilă.

În acest context, consider că Universitatea din Oradea mi-a încălcat mai multe drepturi privitoare la procesul electiv. Aş enumera doar următoarele prevederi din legislația internă privind învățământul superior:

1. 124, alin. (1), lit f) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 (LEN), care prevede că „răspunderea publică obligă orice instituție de învățământ superior, de stat sau particulară: să respecte libertatea academică a personalului didactic, didactic auxiliar și de cercetare, precum și drepturile și libertățile studenților”;
2. 203, alin. (2) din LEN, care prevede că „studenții sunt aleși în mod democratic, prin vot universal, direct și secret la nivelul diverselor formații, programe sau cicluri de studii, atât în cadrul facultăților, cât și al universității. […] Conducerea instituției de învățământ superior nu se implică în organizarea procesului de alegere a reprezentanților studenților”;
3. 12, alin (3) din OMECTS nr. 3666/2011 (Codul drepturilor și obligațiilor studentului), care prevede următoarele: „Cadrele didactice nu se pot implica în procedurile de alegere a studenților reprezentanți, indiferent de nivelul de reprezentare”, faptă ce se pedepsește conform prevederilor art. 312 din LEN cu modificările și completările ulterioare;
4. 9 din Codul universitar al Drepturilor și Obligațiilor Studenților Universității din Oradea, adoptat prin Hotărârea Senatului Universităţii din Oradea din 27 septembrie 2012: „Calitatea de reprezentant poate fi dobândită pe baza de alegeri organizate conform regulamentelor interne de toți studenții din universitate fără deosebire de etnire, religie, sex, opinie sau apartenență politică, indiferent de regimul de școlarizare, cu sau fără taxă. Nicio persoană fizică sau juridică ori alte structuri nu pot desemna reprezentanți ai studenților în forurile decizionale ale Universității, ci numai studenții prin vot direct și secret”.

Amuzant, și trist în același timp, este faptul că membrii Consiliului Facultăţii de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării au mai procedat asemănător şi în cadrul alegerilor parţiale din 2013 pentru Senatul universitar. Şi atunci, un coleg s-a a aflat într-o situaţie asemănătoare, și chiar dacă a existat o adresă scrisă, atât Biroul Electoral Universitar, cât și Senatul Universitar au refuzat să dea un răspuns în scris, „problema” s-a rezolvat  la un an distanță, când candidatul propus de Consiliul Facultății a depus o adresă prin care și-a dat demisia din calitatea de membru rezervă al Senatului Uo. Singura diferenţă este existenţa prevederii din Calendarul alegerilor academice 2015-2016 care face referire la existenţa unui număr de candidaţi specific numărului dublu al normei de reprezentare pe facultăţi.

Așadar, norma dublă de reprezentare reprezintă un mecanism ingenios de a introduce în cursa electorală, candidați după încheierea termenului oficial de depunere a candidaturilor, fără ca cei de bună credință să fie anunțați în vreun fel, și la mai puțin de două săptămâni înainte de desfășurarea alegerilor. În plus, acest mecanism este unul profund nedemocratic, impunând candidați cu „japca”, ce se pot dovedi nereprezentativi în scurt timp. Nimic din acestea nu contează. Faptul că Președintele Senatului este determinat să nu organizeze deloc, dacă se poate, alegeri electorale parțiale face în universitatea noastră să apară acest sistem total aparte în România.

Felicitările noastre, de data aceasta ați reușit!

Scris de Marius DEACONU