Istoric de frunte și important cadru didactic al Universității din Oradea, Barbu Ștefănescu s-a născut la 5 iulie 1953 în localitatea Ohaba de sub Piatră, județul Hunedoara. Numele său, cu rezonanță literară, a devenit între timp unul de referință în mediul academic orădean, dar și în cel istoric românesc. „Eu port numele unui bunic de la care am prins şi dragul de istorie” spunea acesta, cu mândrie. În afara satului său natal, acesta și-a desfășurat studiile la Liceul Teoretic din Hațeg. Studiile superioare le-a urmat în cadrul Institutului Pedagogic de trei ani din Oradea, Facultatea de Istorie-Geografie, perioada 1972-1975, apoi la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie-Filozofie, în perioada 1976-1979. Și-a obținut doctoratul în istorie medie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca în anul 1995, cu tema „Tehnică agricolă și ritm de lucru în gospodăria țărănească din Crișana în secolul al XVIII-lea si la începutul secolului al XIX-lea”.
După ce și-a încheiat studiile la Cluj-Napoca, distinsul istoric s-a întors la Oradea pentru a se dedica istoriei, la prestigiosul Muzeu al Țării Crișurilor, unde figura deja ca şi restaurator din anul 1975. A ocupat această funcție vreme de patru ani, până în 1979, când a devenit muzeograf la secția de etnografie a instituției.
Pentru perioade lungi de timp a fost șef al secției de etnografie din cadrul Muzeului (1980-1990 și 1994-2007), între cele două intervale ocupând funcția cea mai înaltă a instituției, respectiv cea de director. În această calitate, a încheiat primul acord de colaborare între un muzeu din România și unul din străinătate după 1989, respectiv cu Muzeul Deri din Debrecen. A fost, de asemenea, organizatorul mai multor expoziții internaționale, între care amintim: „Icoane românesti pe sticlă”, Piove di Sacco, Italia, 1991 și „Din tainele bucătăriei tradiționale europene, a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prima jumătate a secolului al XX-lea (Elveția, Polonia, Ungaria, România)”, Lublin, Debrecen, Oradea, San Gallen, 1998.
Contactele sale cu instituția academică orădeană, devenită între timp Universitatea din Oradea, au reînceput, urmând a deveni mai strânse ca oricând, la începutul anilor 1990. Ascensiunea sa în ierarhia academică a început în 1992, când a devenit lector universitar, conferențiar apoi din 1996 și profesor din 1998. A devenit conducător de doctorate în anul 2000.
Domnul profesor, din puternic atașament pentru profesia sa, dar și pentru istorie în general, sublinia rolul cercetătorului în istorie astfel: „Noi istoricii plecăm de la crâmpeie de realitate ajunse în arhive şi reconstituim o epocă”. Credincios fiind acestor vorbe, Barbu Ștefănescu s-a remarcat pentru activitatea sa științifică, de scoatere la lumină a adevărurilor istorice referitoare la perioada pentru care s-a specializat – epoca medievală. Domeniile sale de cercetare au fost istoria și etnologia rurală, antropologia istorică și istoria mentalitălităților. Printre temele sale de cercetare amintim Tehnicile agricole tradiționale din Crișana în secolele XVIII-XX, Antropologia istorică a lumii rurale din Crisana între Ev Mediu și Modern, Relațiile interetnice româno-ungare în sate cu populație mixtă din România și Ungaria sau Sociabilitate și ritual în lumea rurală de la începuturile modernității.
Deşi mâhnit de problemele actuale ale sistemului de învăţământ universitar românesc, fiind unul dintre cei mai de seamă specialişti ai acestuia, dar şi de faptul că Istoria, pasiunea şi disciplina care i-a marcat întraga sa viaţă, nu mai este căutată de tineri ca odinioară („Nu aleg foarte mulţi istoria acum. Majoritatea preferă relaţii internaţionale sau geografia turismului. Cei care aleg istoria o fac din pasiune pentru trecut.”), acesta şi-a păstrat întotdeauna optimismul, afişând un zâmbet cald şi blând tinerilor studenţi.
Valoarea profesorului Barbu Ştefănescu a fost recunosctă şi la nivel naţional. Acesta a fost singurul profesor orădean, membru în Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU). De-asemenea, Universitatea „Babeş – Bolyai” i-a apreciat activitatea redacţională, invitându-l să facă parte din colegiul redacţional al revistei Caiete de antropologie istorică începând cu 2002. În 1997 a primit Premiul „Gheorghe Bariţiu” al Academiei Române pentru lucrarea Tehnică agricolă şi ritm de muncă…, lucrarea sa de doctorat, premiu oferit în cadrul Domeniului ştiinţelor istorice şi arheologice pentru ca în 1996 să primească Premiul M.G. Samarineanu al Revistei Familia, din următoarea consideraţie: „pentru laborioasa refacere istoriografică a mediului rural din vestul ţării, sincronizându-l la tendinţele culturale majore ale cercetării istorice”. Importantă este şi distincţia Meritul Cultural în rang de cavaler, Categoria E reprezentând Patrimoniul cultural naţional, oferită în 2004 de către Administraţia Prezidenţială.
Golul lăsat de plecarea în Lumea celor drepţi a domnului prof. univ. dr. Barbu Ştefănescu este enorm. Pierderea unui dascăl autor a peste 10 cărţi, 70 de studii, zeci de articole şi recenzii în reviste culturale, peste 130 de lucrări ştiinţifice prezentate la conferinţe naţionale şi internaţionale, mentor a zeci de generaţii de studenţi, îndrumător a unor doctoranzi ce au un rol important în comunitatea locală şi nu numai, este irecuperabilă. Totuşi, prin păstrarea memoriei acestui ilustru şi erudit slujitor al zeiţei Clio, vom reuşi ca generaţiile viitoare de istorici ce ies pe porţile Universităţii din Oradea şi nu numai, să păstreze aceiaşi iubire de carte, pasiune pentru istorie sau arhelogie precum şi o etică deontologică precum cea a regretatului profesor. Suntem apăsaţi de mostenirea culturală valoroasă lasată de de profesorul Barbu Ştefănescu, dar ne luăm un solemn legământ să o păstrăm intactată, ba chiar mai mult, să o răspândim în cele patru zări, pentru ca aceasta să fie apreciată la adevărata ei valoare.
Sit tibi terra levis!
Asociaţia „Gheorghe Şincai” a Studenţilor în Istorie
Studentocraţia 
Opinia ta conteaza!