SUMAR

În Serile la Mircești, pe la Sfârșit de toamnă,

Pe când Iarna se pregătea Gerul și Viscolul s-aștearnă,

Gândul îți sare brusc la Vestitorii primăverii,

Ah, la Concertul în luncă te uiți doar prin ochii amintirii!

Spre Miezul iernii nostalgia te face să-ți amintești Tunetul

Care aduce stropi binecuvântați peste tot Bărăganul,

Îți aduci aminte de Dimineața liniștită, de Floriile sfinte,

Dar și de soarele care Plugurile și Sămănătorii pe câmp îi scoate?

Te gândești la Ieri și astăzi,Ștefan-Vodă, Bucovina,

Multe veacuri au trecut peste Eroii de la Plevna,

Iar Balcanul și Carpatul frați de-aceeași seamă sunt,

Cânticul gintei latine, Hora de la Grivița, ei pe toate le-au văzut.

Revenind din reverie vezi doar Balta înghețată,

IarSfârșitul iernei parcă nu mai vine niciodată.

Malul Siretului veșmânt alb de omăt poartă,

Și Visul ferice-i spulberat de înfrigurata iarnă…

                                                                          Scris de Daniela Vereş