Miercuri, 28 noiembrie 2012, la instituţia de cultură orădeană, a fost vernisată expoziţia foto-documentară „Regele urmărit. Mihai I al României în dosarele Securităţii”. Expoziţia a fost organizată cu sprijinul Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România şi al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Imaginile prezentate reconstituie o parte din viaţa lui M.S. Mihai I, cu câteva referiri la copilăria sa, punându-se mai ales accentul pe anii intrării ţării noastre în sfera de influenţă sovietică. Documentele arată încă o dată faptul că regele a fost silit să aducă la putere guvernul lui Petru Groza la 6 martie 1945, asta printr-un şantaj odios al URSS, dar şi că abdicarea sa a fost rezultatul unui alt şantaj, de astă dată cu pistolul şi cu ameninţarea lichidării a câtorva sute de studenţi. Momentul trecerii României la socialism apare şi el pe panouri, prin câteva documente şi elemente de presă de la începutul anului 1948. Aşa cum s-a precizat la masa rotundă de după, trecerea practic peste noapte de la monarhie la republică a fost un adevărat şoc pentru oamenii de rând, ei pornind cu acea ocazie lupta împotriva bolşevismului şi a URSS. Propaganda Partidului Muncitoresc Român de după momentul 30 decembrie 1947 promova ideea cum că responsabili pentru viaţa grea de până atunci erau burghezia, bancherii şi monarhia. Instituţia regală era văzută drept un păianjen care-şi ţese pânza peste toată ţara şi care stăpânea toată economia. La începutul lui 1949 ziarul Scânteia arăta că „bunurile fostului rege Mihai de Hohenzollern şi ale membrilor fostei familii regale jefuite de la poporul român au intrat în proprietatea Statului popular”. Falsitatea acestei afirmaţii este binecunoscută.
După exilarea regelui, acesta a reuşit, în unele limite impuse de serviciile secrete occidentale şi KGB, să denunţe grava stare de fapt din ţară, arătând frauda masivă de la alegerile generale din 1946 sau faptul că guvernul Groza a fost impus de la Moscova. Tot în acel final de deceniu cinci al secolului trecut autorităţile s-au confruntat cu aşa-numita problemă monarhică. Ea se referea la încercarea de recuperare a „jafului” făcut de rege, dar şi la tentativele de contracarare a acţiunilor pro-monarhice începute la nivelul întregii ţări atunci. Un mit dărâmat cu ajutorul acestor elemente de arhivă este cel conform căruia Mihai I ar fi rupt în totalitate legăturile cu ţara după exil. Fapt este că ele au fost menţinute, acţiunile diplomatice în SUA sau intervenţiile la Radio Europa Liberă stând ca dovezi ale ataşamentului faţă de popor chiar şi în condiţiile date.
Tot la bibliotecă pot fi consultate câteva cărţi pe tema familiei regale, unele fiind în legătură cu Oradea.
Studentocraţia 
Opinia ta conteaza!