UITATA… (Provocare la lectura)

Scris de Daniela Vereş

Pe-un raft de scândură rece, ca într-un coșciug,

Mi-a fost sortit în astă vreme amarul să mi-l plâng.

Căci destinul meu este nemilos, barbar;

De ce ursita mi-a fost atât de cruntă? Nici eu nu am habar!

 

Am fost odată, cu secole în urmă, un adevărat tezaur,

Boieri, cărturari și intelectuali mă prețuiau ca pe cel mai fin aur!

Îmi citeau paginile cu nesaț în lumina palidă a lumânării,

Dar firul malign al modernului m-a aruncat în pântecul uitării.

 

Aceasta este sângerosa realitate,

Când o floare cu petale înmiresmate

Se stinge în întunericul secătuit de viață,

Înecată-n stearpa noapte.

Căci soarta nu mi-a fost să dețin misterul,

Puterea zeului Cronos s-o sfidez

Și în mare despotismul său, severul, 

M-a azvârlit în al ignorării praf, să agonizez…

Anunțuri

Opinia ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Copyright © 2012 Studentocratia. Toate drepturile rezervate.