Argo

Scris de Simion Benea, Anul I, Master Istoria Vestului României

Dacă îl ştiţi pe Ben Afleck înseamnă că aţi aterizat unde trebuie, pentru că ultimul său film regizat/jucat nu de mult timp rulează în cinematografe. Proiectele sale anterioare din rol de regizor, dar şi de actor, au fost rînd pe rînd apreciate, totul a început în 2007 cu Gone Baby Gone. În 2010 îşi întărea poziţia de regizor prin excelentul film, The Town, iar recent de câteva zile şi-a dezvăluit ultima capodoperă pe nume Argo.

De data asta are în plan reconstituirea în stil propriu a unui eveniment istoric la mică apropiere de noi. Mai exact prin anii 1979-1980 când în Iran izbucnise celebra revoluţie cu luare de ostatici americani. O criză diplomatică internaţională ce ajunge să fie plasată la modul cel mai inteligent într-un thriller cu accente comice.

Eticheta pusă-„inspirat din fapte reale”, îi dă alura de dramă din micro-universul unei familii ori ceva colţ de lume uitat; nu e deloc asa deoarece avem de-a face cu evenimente istorice din convulsiva perioadă numită „războiul rece” unde orice „încălzire” ne privea pe toţi. În principal ni se oferă o perspectivă din partea cuiva care nu vrea să-şi atace compatrioţii, o relatare cinematografică unde sunt expuse cauzele şi efectele unui conflict dintre două lumi diferite, două civilizaţii diametral opuse.

Începutul explicativ istoric plus alte câteva intro-uri de acest gen îi dă pe bună dreptate filmului o veridicitate din punct de vedere istoric. O misiune de salvare ce reuşeşte să te ţină în suspans de-a lungul celor 120 de minute, o desfăşurare a acţiunii ce îţi reţine atenţia în mod inteligent.

Ben Affleck în dublu rol ne surprinde din nou, un lucru ce se va reflecta într-o viitoare posibilă nominalizare la Oscarurile ce urmează. De remarcat ar mai fi John Goodman, pe care e plăcut să-l revezi într-o formă bună, pus pe glume alături de Alan Arkin. Plăcut impresionat am rămas de refacerea decoristică specifică acelei perioade, de atmosfera ce relativ coincide cu anii 80′, de moda vizibilă la nivel de costumaţie şi comportament al personajelor. Cât priveşte poporul iranian, populaţia răsculată, regimul dictatorial, toate creează o tensiune puternică asupra derulării acţiunii. Arată cât se poate de real protestele, luptele contra duşmanului occidental reprezentat de americani ce i-au dat peste cap tradiţiile şi bunul mers al ţării.

Vă recomand o vizită la cinema ca să vizionaţi unul dintre cele mai bune filme de anul acesta. Încă rulează în cinematografe ( Cinema Cortina program)

P.S. Nu pierdeţi scena definal cu Jack Nicholson…