Scris de Vivianne Kereszturi
În cadrul festivalului ‘Toamna Orădeana” sâmbătă, 6 octombrie, începând cu orele 20:00 la Filarmonica de Stat Oradea a avut loc spectacolul-eveniment susținut de doi mari artişti Grigore Leșe si Victor Rebengiuc.
Cu această ocazie s-au reunite cei doi mari artiști români împreună pe o scenă. O noapte trainică sub semnul lui Ioan Alexandru, în care poemele au adus cânt străvechi, iar muzica, poezie. Cele mai frumoase texte ale poetului Ioan Alexandru, alese de Victor Rebengiuc, s-au împletit cu unele dintre cele mai tulburătoare hori ale lui Grigore Leșe, auzite și nemaiauzite.
„Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari crini
Lumină lină ciub de cara
Scorburi cu miere milenară
De dincolo de luni venind
Şi niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină…”
La auzirea cântecului de pelerinaj “ O, Măicuţă Sfântă”, cei aflaţi în sala de spectacol au început să cânte împreună cu Grigore Leşe, astfel atmosfera s-a transformat într-o casă plină de căldură sufletească şi linişte. Finalul spectacolului transformând totul într-o comunicare extraordinară cu publicul prezent in sală, aceştia fiind învăluiţi de mii de aplauze din partea celor prezenţi au revenit de două ori pe scenă pentru a le mulţumi acestora. Drept mulţumire faţă de public artiştii au mai recitat câteva versuri şi au mai îmbucurat încă o dată sufletele acestora.
Studentocraţia 
Maestrul Victor Rebengiuc a ales cele mai frumoase poezii ale poetului Ioan Alexandru, poezii care se împleteau armonios cu muzica indescriptibil de liniştitoare a lui Grigore Leşe, transpunându-i astfel pe spectatori într-o altă lume, plină de pace şi cultură – prin „Lumina lină”. Astfel, folclorul vechi românesc a răsunat pe scena Filarmonicii din Oradea ca o adevărată rugăciune: „Doamne, Doamne, mult zic Doamne, Dumnezeu pare că doarme, cu capul pe-o mănăstire şi de nimeni n-are ştire”, iar orădenii au fost atât de captaţi de tainica seară, încât au devenit ei înşişi grăitori ai versurilor culese de Grigore Leşe: „Nu-i lumină nicăiri, or murit toţi oamenii/Numa’ la mândruţa me’ arde lampa ca ş-o ste’”, moment în care cei doi maeştri au devenit spectatori ai celor care îndrăzneau să murmure delicat aceste versuri izbitor de profunde. Este de admirat cum două personalităţi marcante ale culturii române s-au unit într-un spectacol atât de interesant, întru amintirea unui mare poet, Ioan Alexandru, dar sunt de lăudat şi organizatorii festivalului Toamna Orădeană că s-au gândit să propună publicului orădean asemenea momente de solemnă cugetare, momente pe care le-am putea considera greu de digerat pentru unele cateogorii de persoane, dar care iată, au stârnit interesul public, spectacolul fiind extrem de admirat. Acesta a durat în jur de 40 de minute, absolut suficient pentru ceea ce s-a propus pe scena Filarmonicii, căci fiecare minut din spectacol a fost gustat cu mare intensitate. Fiecare cuvânt rostit de Victor Rebengiuc, fiecare sunet izvorât din Grigore Leşe, au transformat pentru câteva minute Oradea într-o oază de lumină lină.
ApreciazăApreciază