Drood

Scris de Cristian Pontos, Istorie, Anul III

Wow… Drood. Iată un sumar de cuvinte din ce o să găseşti în corpul cărţii, sper cu mare relevanţă: mister, gotic, prietenie, rivalitate, scenariu istoric, biografie, aventură, fantezie, literatura victoriană surprinsă la un dans cu groaza, carte despre o altă carte, Charles Dickens, Wilkie Collins. Sunt convins că de ei ai şi auzit şi citit, dar mai este un detaliu major ce te poate convinge să deschizi acest monument de pagini, peste 900 la număr, numele autorului: Dan Simmons. Sincer, începe să mă câştige ca fan al lui, prima mea lectură a lui a fost „Hyperion“ şi „Căderea lui Hyperion“ care m-au fascinat cu profunzimea personajelor şi diferitele planuri ale naraţiunii, apoi mai recent, „Drood“, care îşi revendică un loc în topul cărţilor preferate.

„Drood“ este “scrisă” şi narată de Wilkie Collins ca o carte de memorii, naraţiunea este una de excepţie şi doresc ca argument să ofer o mică degustare: „Bună, dragi cititori. Aici este Wilkie Collins. În cazul în care nu ai auzit de mine, am fost un scriitor englez de bestsellere începând cu mijlocul anilor 1800, un prieten şi un frecvent colaborator cu Charles Dickens. Deasemenea, sunt naratorul acestui nou roman Drood, în ciuda faptului că acest individ Dan Simmons încearcă să obţină meritele, când este foarte clar că am lăsat acest manuscris pentru a fi publicat la 125 de ani după moartea mea.“ Cartea începe apoi prin anul 1865, an care îl surprinde pe Charles Dickens la culmea succesului său ca cel mai mare scriitor, călătorind cu trenul (pe care îl adoră pentru multă vreme pînă când…) alături de Ellen Ternan, amanta sa, şi mama ei spre Londra. Din cauza unei reparaţii la calea ferată, o porţiune din şinele de tren au fost scoase, fapt ce va duce la un accident, trenul sfârşind printr-o cădere de pe podul problematic în râu. Dar Dickens, călător la clasa I, este norocos, deoarece vagonul său este singurul care scapă şi nu se prăbuşeşte. Devine un real erou salvând cât mai mulţi pasageri din scena calvarului, dar tot în acest moment întâlneşte pe Drood, un personaj tipic misterios care, se pare că aduce moartea la cei care ajunge. Acest incident provoacă o schimbare în persoana lui Charles Dickens, ce îl va bântui tot restul vieţii, mai exact fix 5 ani de la ziua accidentului, în care va muri. Episodul accidentului îi este mărturisit lui Wilkie Collins, împreună vor ajunge să îl caute pe Drood prin Londra subterană, pentru Dickens Drood devenind o obsesie ce rivalizează cu nebunia. Cartea este o ficţiune istorică şi biografică, presărată cu suspans, mister, dar şi horror autentic. Abia am închis cartea dar, încă sunt urmărit de sfârşitul uimitor de la un roman uimitor, dar şi de starea indusă de pagini ce m-au transportat şi acomodat într-o Anglie veritabilă în credibilitate, obţinută prin cercetări efectuate de scriitor. Personajele ce populează romanul sunt perfect umane şi de aceea realiste, nu bidimensionale, ci tridimensionale, nu doar cele principale ca Charles Dickens şi Wilkie Collins, ci şi cele din planul secundarului: Katey Dickens, fiica lui Charles Dickens, detectivul Hatcherz, inspectorul Field şi bineînţeles, Drood.

La peste 900 de pagini, admit ca este un înlocuitor ca material de construcţii, dar mereu am considerat următorul lucru referitor la cărţile mamut, când vezi asemenea bucată două gânduri am: ori bietul scriitor nu îşi permite achiziţionarea cărămizilor, fapt ce te trimite la posibilitatea ca scriitorul să fie unul fără talent, sau, cum este cazul de faţă, se pricepe să scrie şi îi place să fie expansiv în foi. O carte ce va înrobi mulţi cititori şi va crea mulţi adoratori ai lui Dan Simmons. Poftă la lectură.