Scris de Alexandra Popovici Cu ce gând necugetat Ar putea citi dorință De pe-obrazul rușinat Înfrânat de neputință. Cu ce cântec să-i descânte Cu ce drag să-nveselească Umbra feței sale-nfrânte De culoare feciorească Singura umbră rămasă Cu ce gând s-o socotească O nălucă prea frumoasă Dintre negura cerescă.
Studentocraţia 