Scris de Alexandra Popovici
Se retrag fantezii
De culori sifefii
Prin colţuri stinghere
Cu dor să-şi lungească
Prin ceaţa cerească
Tentacule mii.
O ploaie de braţe.
Mii şi mărunte
Ating cu blândeţe
A bisericii frunte
Cu păcate ridică neguri greoi
Ce-aduc peste pajişti veşnice ploi.
Şi-un clopot desprinde
Din lanţuri chemarea
Ce-ajunge în inimă-i ruptă de rai
A muntelui vitreg rămas fără grai
Ce-a îngropat cu-nverşunare
Şi-a cutezat să şteargă laolată
Stejari uscaţi de răzbunare
Şi crude tinere căprioare
Lăsând să vadă mândrul cer
Oglinda falnicii biserici
În praznic de sărbătoare.
Frumos!
ApreciazăApreciază
Multumesc !
ApreciazăApreciază