Cinstea versus economia

Scris de Ramona Toda, anul I, Știinte Economice
”Ar trebui ca întotdeauna să planificăm cheltuielile noastre după veniturile pe care le avem, acest obicei constiutuie însăşi esenţa cinstei.”
Acest citat îmbină două elemente importante, necesare unui trai decent, dar în acelaşi timp poate fi şi un truc în a ne organiza în mod eficient viaţa. Cele două elemente sunt economia şi cinstea. Aparent, acestea două nu ar părea să aibă un numitor comun, însă putem spune că esenţa economiei este tocmai o balanţă favorabilă între cheltuieli şi venituri, deşi aceasta nu se poate realiza fără ajutorul cinstei, care reprezintă un element important din caracterul fiecărui om.
Echilibrul între venituri şi cheltuieli s-ar putea face cu ajutorul prognozei, sau a planificării din timp a ceea ce înseamnă Cât cheltui? Cu ce mai rămânem? Ce e bine să facem? Ce nu e bine să facem?, astfel încât să rămânem cu o oarecare satisfacţie. Vorba românului:”Să nu avem datorii.”
Există o mulţime de oameni care dispun de foarte mulţi bani, însă ajung la momentul în care situaţia devine critică. De ce? Probabil fiindcă nu au respectat regula de mai sus. Cheltuielile acestora depăşeau veniturile, fapt care se datorează neglijenţei, neatenţiei; şi se pot enumera o multitudine de factori. Un bun exemplu îl constituie românul, care ajungând la o anumită vârstă începe să remarce absenţa maşinii din garaj, nefuncţionalităţile telefonului ( demodat),că hainele pe care le are nu sunt tocmai în ton cu moda şi uite aşa românul ajunge în punctul în care nevoile lui se diversifică. Şi ce soluţie poate să găsească? Nimic mai simplu: fuga la mall, ori dincolo de graniţe pentru a-şi satisface nevoile. ”Şi-am întâlnit şi români fericiţi!”, spunea o vorbă românească.
Asta se întâmpla până în momentul în care cutia poştală dădea semne că e încă funcţională, aşadar, nu îşi pierduse utilitatea, anunţându-l pe românul nostru că are anumite obligaţii. La restul povestei vă gândiţi voi.
Aşadar să considerăm că economia şi cinstea sunt esenţiale în viaţa omului la fel ca şi apa. Tot cinstea poate fi cea care generează sau nu alte nevoi decât cele obişnuite, vitale. Însă, să avem grijă şi cum ajungem să ne satisfacem aceste nevoi.