Interviu cu dl prof. univ. dr Alexandru Ilieș, candidat pentru funcția de rector UO

1. Ce ar trebuie să ştie studenţii despre dumneavoastră?

Alexandru Ilieș: Acum aş putea să spun multe lucruri despre mine, n-aş vrea să fiu interpretat. Un lucru interesant sau important este că sunt de 20 de ani în Universitate. Sunt absolvent al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj unde mi-am terminat doctoratul. Imediat după absolvire am dat concurs pentru postul de preparator la Universitatea din Oradea şi-am trecut prin toate etapele: de la preparator la asistent, lector, conferenţiar, profesor şi apoi doctorand. Iar, în rest, legat de activitatea mea cred că CV-ul este accesibil tuturor.

2. Ce părere aveţi despre OMECTS nr.3455 din 6 martie 2012?
A.I.: Având în vedere faptul că noi vrem să construim în Universitatea din Oradea , mâine, poimâine şi-n viitor, cred că este o etapă care s-a încheiat. Nu ştiu ce să spun… Este un fapt care s-a confirmat, sau infirmat dacă vreţi, se poate interpreta oricum. Eu zic că este o etapă a Universităţii care s-a încheiat, trebuie să privim înainte. Să vedem ce construim în continuare pentru studenţi, în primul rând pentru noi.

3. Care este părerea dumneavoastră despre studenţii din Oradea şi cât de bine credeţi că sunt pregătiţi ?

A.I.: Dacă doriţi să vă dau un răspuns în acest moment, aş putea să vă dau unul politicos, dar cred că cel mai bun răspuns poate despre profesori este de la studenţi. De aceea este o evaluare anuală sau printr-un interviu cu studenţii se pot afla lucruri pe care profesorii poate nu le ştiu. Însă, despre studenţi, eu pot să spun o părere bună, altfel nu aş fi profesor. Eu, la fiecare curs, lucru care poate fi verificat, le spun că sunt peste media intelectuală a unei societăţi, asta le spun să înţeleagă; ei sunt parteneri de dialog cu mine, de la care eu învăţ foarte multe, iar datoria mea este să informez. Este o vorbă, dacă nu-i înveţi bine, nu vor fi buni. Sau, cum e profesorul, aşa să fie şi studenţii. Dacă profesorii sunt de calitate, inevitabil, trebuie să fie şi studenţi de calitate. Şi sunt! În Universitatea din Oradea eu sunt o fire optimistă şi stiu că sunt foarte mulţi colegi care pun suflet în ceea ce fac, sunt dascăli adevăraţi. Iar faptul că mulţi din studenţii noştri îşi găsesc un loc de muncă la terminare, în diferite domenii. Nu pot decât să am o părere bună despre studenţi. Dacă vreţi să vă aduc o dovadă certă este faptul că am înfiinţat pentru studenţi o atfel de activitate, este vorba de Universitatea Altfel, iar cel mai bun motto este „cred în sportul de echipă”. Dacă vrem să aducem ceva din universitățile americane, haideți să aducem sporturile de echipă. De exemplu echipa de fotbal a Universităţii există, este formată din studenți, dar foarte puţini ştiu de existența ei. Iar baza sportivă să fie deschisă non-stop. O bază sportivă nu trebuie gândită pentru profit. Când este plină înseamnă că oamenii sunt sănătoși.

4. Cum vedeţi rolul studenţilor în forurile decizionale şi executive ale universităţii şi ce pondere va avea opinia lor în mandatul dumneavoastră?

A.I.: Am un program managerial, dacă l-ați citit, în care am spus foarte clar că îmi doresc ca studenţii să facă parte, să fie implicaţi la toate nivelele. Este un obiectiv al meu, nu este o noutate, în vest se practică, adică ei sunt cei care trebuie să-şi creeze condiţii mai bune. Începând de la cămine, baze sportive, hai să spunem un loc unde ei îşi petrec câţiva ani din viaţa lor. De aceea eu zic că trebuie să fie prezenţi la luarea deciziilor.

5. Ce înţelegeţi prin conceptul de “educaţie centrată pe student”?

A.I.: Cred c-am şi atins deja această problemă. Mie mi se pare un concept forţat. El există. Aceasta este universitatea. Vorba marelui Iorga : „Nu zidurile fac universitatea, ci spiritul care domneşte între ele”. Păi ce-i asta? Discutăm în 2012 despre educaţie centrată pe student? Până acum pe ce am centrat-o? Mie mi se pare că e un termen pe care l-am preluat forţat puţin. Îmi aduc aminte de profesorii mei de la Cluj, exista un respect între noi şi mai ales ei ne impuneau o atitudine. Cărţile sunt în bibliotecă, astăzi avem internet, putem să citim. Dar, în primul rând, de la profesori aşteptăm o atitudine. Eu cred că educaţia centrată pe student e o expresie pe care noi am preluat-o de bine, eu cred că universitatea a fost centrată pe student. Dacă n-a fost aşa, înseamnă că n-a fost universitate. Universitatea din Oradea este un sistem de educaţie şi cercetare. Studentul e cel mai important, dacă studentul nu există, nu existăm nici noi.

6. Care va fi primul proiect pentru studenţii pe care îl veţi implementa dacă sunteți ales rector?

A.I.: Am multe proiecte. În primul rând îmi doresc o evaluare a tot ce înseamnă patrimoniu a universităţii şi să creăm condiţii pentru studiu. E vorba de amfiteatre, de laboratoare unde studentul să înveţe, să practice. Ceea ce învaţă la curs în teorie să fie pus în practică în laborator. În paralel văd şi îmi doresc să consolidăm sau să dezvoltăm ceea ce înseamnă oraş universitar. Oradea suferă! Sunt 2 comunităţi: este oraşul, urbea şi universitatea. Fiecare îşi vede de treaba sa fără să simtă că există. Îmi doresc ca în întâlnirile cu reprezentaţii consiliilor locale şi nu numai să-i fac să înţeleagă rolul celor 20000 de studenţi, dar şi elevii care intră în această categorie. Ei sunt cei care dau viaţă şi viitor universităţii şi oraşelor. Îmi aduc aminte că Oradea era în 1991, când am venit eu aici, era încă un oraş militaro-industrial. Aici erau mai de mult erau unităţile militare. Un lucru prost gândit astăzi mi se par parcările din faţa universităţii. Aceste parcări n-ar trebui să existe în faţa universităţii. Mai mult, studentul vine la curs, îşi lasă maşina undeva şi să fie stresat că vine cineva să-i ridice maşina? Aceasta ar trebui sa fie o zonă liberă de taxe.

7. Ce proiecte aveţi pentru promovarea imaginii universităţii şi pentru atragerea noilor generaţii de studenţi la universitatea noastră?

A.I.: Unul dintre proiectele mele, sau un punct important legat de program este cel cu parteneriatele. Un parteneriat real cu mediul preuniversitar. Mesajul meu este „Universitatea altfel”. De unde mi-a venit ideea? Tocmai din „săptămâna altfel”. Universitatea are posibilitatea, să vă imaginaţi şi asta trebuie să înţeleagă studenţii şi nu numai, Universitatea nu are limite în dezvoltare. Universitatea trebuie să creeze. Universitatea trebuie să inoveze, să dezvolte, să adapteze în permanenţă. Nu este ca-ntr-o fabrică, agricultură etc. Universitatea este cea care dă tonul comunităţii în inovare. Cred că în momentul de faţă se bagă pe fondul unui declin demografic accelerat, important e să venim mai aproape de învăţământul preuniversitar. Şcoala atlfel la universitatea altfel, de exemplu elevii să vină o dată pe lună şi să lucreze în laboratoare cu studenţii. Elevii trebuie să ştie că există şi alte moduri de a-ţi petrece timpul, nu doar în amfiteatre. Îmi doresc, de exemplu, să se închidă şoseaua între Peţa şi cimitir. În urmă cu câţiva ani eu am fost cel care a iniţiat schimbarea numelui străzii. Din Calea Armatei Romane acum e strada Universităţii, mulţi nu ştiu. De ce strada Universităţii? A fost o treabă de o oră şi-o zi. De ce să fie strada Armatei Române dacă nu mai era armata. Imaginaţi-vă să circule doar autobuzele între Peţa şi cimitir, să fie un spaţiu, de exemplu: terase, unde studenţii să vină cu plăcere. Totul e posibil. Îmi doresc ca orice manifestare din oraş sportivă, culturală, să aibă partener universitatea.


8. Care credeţi că este rolul studenţilor străini în universitatea noastră? Aveţi vreun proiect prin care aceştia să fie atraşi să studieze la noi?

A.I.: Am şi demarat deja un proiect. Suntem cel mai bun exemplu. Fosta facultate IGRI, astăzi Facultatea de Geografie, Turism şi Sport. Noi nu ne-am despărţit, n-am plecat în facultăţi diferite. Trei ani la rând am fost în topul universităţilor de stat. A fost un moment în care noi am crezut în restructurare, din păcate nu s-a întâmplat. Şi am rămas colegii de la relaţii şi istorie, au venit cei de la geografie şi sport. Noi avem deja programe în limba engleză. Şi asta e şansa Universităţii din Oradea pentru a atrage studenţii străini, să fie în competiţie între universităţi. Eu nu-mi doresc ca Universitatea să rămână dependentă de bugetul Ministerului. Universitatea trebuie să aducă bani din mediul privat. Cum? Producând. Ce? Nevoi sociale. Cine să facă asta? Studenţii şi profesorii. Să se transforme în ceea ce se poate, să se dezvolte resursa, să aplice ceea ce au învăţat în teorie. Iar studenţii străini eu îmi doresc să vină nu numai să studieze, fiecare să treacă uşor printr-o facultate. Să fie mândri de universitatea unde au fost.

9. Cum îi veţi ajuta pe studenţii care absolvă cursurile universităţii să îşi găsească un loc de muncă? Aveţi vreun proiect de colaborare între universitate şi patronate?

A.I.: Ca să-şi găsească un loc de muncă, îmi doresc ca diploma pe care o primesc să fie acoperită de învăţătură. Acesta e primul pas pe care vreau să-l fac eu. Muncită, dar nu numai muncită. Ei să înţeleagă utilitatea lor în societate. Relaţia cu patronatul e o problemă foarte importantă. Dar din câte ştiu eu, exista ceva contract mediul de afaceri, nu cunosc detaliile, ştim că există o tragere spre Universitate. Deci trebuie să mergem la masa de negocieri cu instituţiile de afaceri, cu cele care doresc parteneriate reale. Văd un triunghi între universitate, mediul de afaceri şi autorităţi locale.

10. Ce planuri aveți în eventualitatea în care nu veți fi ales ca rector?

A.I.: Să rămân în continuare un profesor pe care să-l aprecieze studenții. Este meseria care mi-a plăcut, îmi place şi nu-mi doresc să o schimb. Funcţia de rector este funcţia administrativă, pe care cred că oricare dintre colegii mei ar putea să fie o atingă. Ce înţeleg printr-o funcţie administrativă? E vorba de o încredere pe care ți-o acordă colegii pentru o perioadă mai mult sau mai puţin scurtă de a le crea condiţii mai bune. Acesta este rolul. Este tot un manager, un administrator, dar în rest sunt colegii mei. Deci nu este o relaţie de subordonare militară. Discuţia noastră trebuie să fie una colocvială. Nu este ca la fabrică. La fabrică există şefi de secţie, maistru şi muncitori. Nu putem inversa. Niciodată muncitorul nu poate fi maistrul. Maistrul va da întotdeauna sarcini. Nu se pot înlocui pentru că unul are un anumit nivel de pregătire, celălalt altul. Muncitorii putem să-i mutăm dintr-un loc în altul, dar pe maistu nu prea. Dar aici suntem profesori. Oricare poate să fie rector, decan, director de departament. Asta îmi doresc în continuare, să fiu un profesor pe care să-l aprecieze studenţii.