Interviu cu dl. prof. univ. dr. Ioan Horga, candidat pentru funcţia de rector UO

  1.  Ce ar trebui să ştie studenţii despre dvs.? (O scurtă autobiografie/caracterizare)

Ioan Horga: Am absovit Universitatea „Babes Bolyai” , Facultatea de Istorie ca şef de promoţie, în anul 1980. Am lucrat ca şi cadru didactic la un liceu aici în Oradea, după care am lucrat o perioadă de 5 ani la Direcţia Şcolii Comitetului  Judeţean U.T.C.  După ’89 am revenit în învăţământul secundar, am fost profesor la Liceul „Gojdu” din Oradea până în ’93 când am venit în Universitatea din Oradea. În anul 1993  mi-am început doctoratul la Universitatea Reims din Franţa, pe care l-am absolvit în anul 1995, fiind de altfel primul doctor român în străinătate după revoluţie. Apoi am parcurs toată cariera universitară, de la lector, conferenţiar, profesor, conducător de doctorat.  Am avut conduceri de doctorat în istorie, aici in Oradea, iar din 2010 sunt conducător de doctorat în Relaţii Internaţionale la Universitatea „Babes Bolyai” din Cluj Napoca.

În cariera mea am ocupat şi câteva funcţii administrative, respectiv am fost 8 ani directorul Departamentului de Relaţii Internaţionale a Universităţii în care am pus bazele a peste 300 de acorduri bilaterale Erasmus şi a peste 60 de acorduri de parteneriat cu alte univeristăţi din Europa, a căror beneficiar sunt mii de studenţi  şi sute de cadre didactice. Din 2007-2008 am fost o scurtă perioadă prorector al Universităţii din Oradea, iar din 2008 am decis să devin decanul Facultăţii de Istorie, Geografie şi  Relaţii Internaţionale.

Între timp, în perioada acesta de 4 ani, am lucrat mai mult în ţară, deşi am menţinut şi dezvoltat contactele externe,  prin proiecte, prin parteneriate, prin programe de studii în care am fost implicat. Am lucrat mai mult în ţară în calitate de evaluator şi apoi de membru al Comisiei de Evaluare a Calităţii în  domeniul Ştiinţe Politice şi Ştiintelor Sociale din cadrul Agenţiei Naţionale de Evaluare a Activităţii Învîţământului Superior, fapt care mi-a permis  să cunosc din interior mecanismele de management ale învăţământului superior din Romania.  Apoi in vizitele pe care le-am făcut în peste 40 de universităţi din ţară, am putut să văd cum  se face management practic la universitate, am putut să fac comparaţia între ceea ce este acolo şi ceea ce este la Oradea şi vreau să vă asigur, stimaţi studenţi că Universitatea din Oradea, este pe un loc mult mai bun decât este prezentată în Media, la noi. 

Sunt  unul dintre primii profesori Jean Monnet din România, titlu obţinut în anul 2002. Acest titlu reprezintă  un profesor care predă în domeniul studiilor europene care sunt recunoscuţi de către Comisia Europeană. În  România suntem în momentul de faţă 62 de profesori Jean Monnet. Mă mândresc cu faptul că am făcut din Oradea un pol al acestui program, încât Universitatea din Oradea este a doua din ţară, care are cei mai mulţi profesori pe proiecte Jean Monnet dezvoltate.  Acţiunea Jean Monnet de fapt este  un program de excelenţă care, la nivel mondial, nu numai în Europa ci până şi în China, sau America de Sud pregăteşte în total cam 2000-2500 de profesori.  Mailul meu este zilnic plin de mesaje cu invitaţii la conferinţe, de participări la work-shop-uri. Sunt membru în Uniunea de Studii Europene Comparate. Din 2006 până în 2009 am deţinut şi funcţia de secretar al Asociaţilor Universităţilor din Regiunea Carpatica. Am deţinut şi funcţie într-o instituţie internaţională a universităţilor, în care sunt incluse şi universităţile din Polonia, Ungaria, Slovacia, Cehia, România, Ucraina, Serbia, aproximativ 30 de universităţi. Am făcut naveta aproape lunar, un an la Kosice în Slovacia unde este şi sediul general, unde trebuia să răspund de activitatea acestei asociaţii.

În rest, ce pot să spun? Am doi copii, un băiat de 24 de ani care termină în acest an Universitatea de Economie din Viena, şi o fetiţă de 6 ani.

2.   Ce părere aveţi despre OMECTS nr.3455 din 6 martie 2012?

I.H.: Ordinul respectiv de neconfirmare a rectorului Universităţii din Oradea, vine consecinţă a faptului că există un alt ordin din 13 decembrie prin care se introduceau nişte restricţii în ceea ce priveşte depunerile de candidaturi, pentru funcţia de rector. În cazul domnului Antal a fost un pic, recunosc, nedrept. Pentru că dumnealui a preluat Universitatea într-un moment foarte critic, şi la momentul respectiv a condus doar 7 luni şi pe urmă a trebuit să intre în alegeri, şi acest lucru s-a cuantificat, dar la momentul respectiv nimeni nu a prevăzut asta. Pe dânsul îl consider o victimă colaterală a acestui ordin, însă pe parcursul perioadei anterioare depunerii candidaturilor eu l-am sfăuit să se gâdească spre altă variantă, pentru că politica joacă un rol important în viaţa noastră şi nu întotdeauna politica poate să iţi fie favorabilă, poate să fie şi defavorabilă şi punctul acesta de vedere dumnealui eu consider ca este nedrept, personal se mai întamplă nedreptăţi în viaţă, care nu sunt din vina ta. Doar că trebuie să înţelegi şi să prevezi nişte lucruri, să nu încerci să forţezi nota, pentru că se întâmplă ce se întâmplă.

3.   Care este părere dvs despre studenţii din Oradea şi cât de bine pregătiţi credeţi că sunt ei?

I.H.: Vreau să vă spun  că studenţii din Oradea nu sunt cu nimic mai prejos decât studenţii din alte centre universitare. Avem studenţi excepţionali, care fie rămân, fie merg şi ajung în universităţi de prestigiu şi absolvă cu rezultate excelente, după care ajung în nişte instituţii renumite. Chiar în aceste zile mă voi întâlni cu o absolventă a Universităţii din Oradea, care mi-a fost studentă, la fel şi soţul ei, şi acum sunt amândoi funcţionari în cadrul Comisiei Europene. Avem şi studenţi de mijloc, şi studenţi mai slab pregătiţi, ca peste tot. În concluzie, depinde de cadrul didactic dar şi de student.

      4. Cum vedeţi rolul studenţilor în forurile decizionale şi executive ale universităţii şi ce pondere va avea opinia lor în mandatul dvs?

 I.H.: Rolul studenţilor este mult mai important decât s-ar putea crede şi decât îl înţelegem acum. Suntem un binom: pe de-o parte profesori şi pe de altă parte studenţii. Dacă ar trebui să cuantific ponderea celor două părţi în actul decizional, din păcate ponderea studenţilor este foarte mică. Bineînţeles că este şi explicat acest lucru prin lipsa de experienţă şi aşa mai departe. Dar eu cred că o cauză este aceea că studenţii nu îşi cunosc drepturile. Mă uitam de multe ori la studenţii de la universităţile din Franţa, pentru că au o putere fantastică în a se impune în faţa autorităţilor universitare. Chiar şi când este vorba de o decizie la nivel politic care nu convine, cum a fost cazul cu legea învăţământului. Eu predau la un masterat la universitatea din Reims ca profesor asociat, şi acum 2 ani am nimerit să ajung acolo într-un moment de protest al studenţilor. Aceştia blocaseră Universitatea şi am reuşit să ţin ore, pentru că aveam doar o săptămână la dispoziţie, doar într-un subsol. Intram şi ne închideam acolo ca să nu mă găsească studenţii, pentru că făceau controale, ca să nu se ţină ore. Blocaseră cu mese şi scaune intrarea în Universitate. Am şi poze cu povestea respectivă, incredibilă de altfel. Ei pichetau Universitatea pentru că erau nemulţumiţi de hotărârea de reducere a subvenţiilor pe care guvernul francez le luase, şi a burselor. E foarte important ca studenţii să conştientizeze forţa care o reprezintă şi să se organizeze. Eu sincer dacă văd că există o iniţiativă lăudabilă, o susţin. şi chiar în programul meu de management am propus câtva lucruri.

  5. Ce înţelegeţi prin conceptul de „educaţie centrată pe student”?

I.H.: Acest concept a fost folosit mai mult în ultimii 10-15 ani, însă aş vrea să trec de la acest concept la un alt concept care este inspirat din acesta şi la care va trebui să adaptez eu programul de management dacă voi câştiga funcţia de rector, pentru a fi în acord cu ce se întâmplă în învăţământul universitar european. Şi anume, conform Chartei Albe a Leadershipului în  învăţământul superior din România, până în 2015, noi trebuie să dezvoltăm un învăţământ personalizat, în special la nivel de licenţă, pe student. Prin asta mă refer la faptul că un student să primească un certificat de competenţă la sfârşitul fiecărui semestru. În cazul în care decide să plece în altă ţară să lucreze, după un an de studiu aici, are un certificat care să ateste că a făcut 2 module. Pe baza acelui ceritificat el poate să îşi continue studiile sau să îşi schimbe specializarea chiar şi aici în România fără a pierde investiţia în timp şi bani, făcută în acel prim an de studiu şi fără să existe riscul examatriculării după o anumită perioadă de timp. Prin urmare, pornind de la acesta nouă dimensiune pe care trebuie să începem să o aplicam din anul universitar următor, noi va trebui să schimbăm curricurele şcolare pentru a răspunde mai bine nevoilor şi dorinţelor studentului. Trebuie să facem în aşa fel încât să flexibilizăm curricula încât un student la Relaţii Internaţionale, spre exemplu, dacă decide că nu i se potriveşte specializarea, să o poată schimba, la Litere sau la orice altceva doreşte şi poate mai târziu ajunge să îşi dea de fapt licenţa în domeniul IT. Bineînţeles că asta presupune ca în primii doi ani curricula să cuprindă subiecte vaste indiferent de profilul pe care îl urmează studentul, astfel fiind posibil să acumuleze cunoştinţele necesare dar totodată şi o cultură generală mai largă. Astfel studenţii din domeniul socio-uman să primească şi cunoştinţe din domeniul IT-ului, şi invers. În ultimul an se va da o specializare, după care se poate continua cu masteratul.

6.  Care va fi primul proiect pentru studenţi pe care îl veţi implementa dacă sunteţi ales rector?

 

I.H.: Printre altele visez la un proiect de multă vreme: să valorificăm tradiţiile şi cântecele studenţeşti. Nu există în Europa un festival de tradiţii şi cântece studenţeşti, am fi unici in Europa. Am văzut tradiţii şi cântece atât de nostime şi care toate conduceau spre creearea unei comunităţi, spre convivialitate. Un exemplu care imi vine în minte este botezul studenţilor Erasmus în cadrul Universităţii din Coimbra. Am relaţii suficiente la Universităţi în Europa ca să fac să treacă un mesaj: Oradea organizează primul Festival European al Tradiţiilor şi Cântecelor studenţeşti, şi vreau să vă asigur că există posibilitatea pentru că e destul de de simplu.

   7. Ce proiecte aveţi pentru promovarea imaginii universităţii şi pentru atragerea noilor generaţii de studenţi la universitatea noastră?

 

Imaginea Universităţii se construieşte prin rezultate, în primul rând. Sunt convins de acest lucru. Nu trebuie să ne apucăm să spoim clădirile. Promovarea se face în primul rând prin rezultate şi proiecte. Evident că ai nevoie şi de publicitate în direcţia asta, şi ar trebui să fim mai prezenţi în şcoli şi în licee, pentru a ne face cunoscuţi. Cred că ar trebui să profităm de aceste zile cu programul „Şcoala altfel” pentru a vorbi cu elevii. Potrivit viziunii educaţiei 2025, va trebui ca la anumite materii să recunoaştem credite la materii făcute în liceu, mai ales la partea tehnică; credite pe care elevul le va putea valoriza în primul an de facultate. Astfel s-ar crea o interconexiune între învăţământul secundar şi învăţământul superior.

 8.  Care credeţi că este rolul studenţilor străini în universitatea noastră? Aveţi vreun poiect prin care aceştia să fie atraşi să studieze la noi?

 

Universitatea din Oradea are 2 categorii de studenţi străini: categoria studenţilor Erasmus, şi vreau să vă spun că din acest punct de vedere atragem mulţi studenţi Erasmus. Într-adevăr, pleacă mai mulţi studenţi decât vin, dar cred că i-ar atrage programe de studiu în limbi străine. Mi-am propus crearea de 3 noi licenţe în limbi străine şi 2 noi masterate, urmând ca după aceea să creştem în fiecare an, pentru a oferi studenţilor din străinătate, posibilitatea de a veni să studieze la noi.

Cea de-a doua categorie de studenţi, este cea din care fac parte cei care vin să studieze pe cont propriu sau cu burse de la statul român, cum ar fi cei are locuiesc în regiuni adiacente României, şi studenţi din afara contintentului European care vin să studieze la noi. Va trebui să ducem o politică coerentă pentru a atrage studenţi care să vină la noi, şi acest lucru nu se poate face decât prin programele în limbi străine. Prin urmare, trebuie în primul rând dezvoltate acestea şi consolidate. Exista pieţe cu o nevoie educaţională foarte ridicată, cum sunt India, China, Vietnam, ţările din zona Golfului, Africa etc.

9.  Cum îi veţi ajuta pe studenţii care absolvă cursurile universităţii să îşi găsească un loc de muncă? Aveţi vreun proiect de colaborare între Universitate şi Patronate?

I.H.: În acest sens voi lucra cu colegii mei din conducere în câteva direcţii. Prima dintre ele este aceea de a atrage pentru finanţarea învăţământului superior, respectiv  a unor programe de studii sau a unor module, unele firme multinaţionale, naţionale şi locale. Cum va funcţiona? Spre exemplu una din firme are nevoie de 15- 20 de ingineri mecanici, în fiecare an. Universitatea îi propune un sistem prin care firma să susţină un număr de 15-20 de studenţi, aceasta având posibilitatea de a verifica la sfârşitul fiecărui semestru calitatea învăţământului în care şi-a investit fondurile, şi cum au evoluat studenţii. La sfârşit, firma vine şi face recrutări din cadrul Universităţii, dintr-un număr cât mai larg bineînţles. Este o tactică cunoscută şi reuşită la nivel internaţional.

O altă direcţie este formula parteneriatelor de practică cu Asociaţile Patronale, cu Camera de Comerţ, cu Întreprinderile Mici şi Mijlocii, pentru a asigura locuri de practică studenţilor în acele întreprinderi, urmând ca poate la absolvire să fie angajaţi.

Un alt treilea obiectiv este acela de a dezvolta Universitatea pe directia antreprenorială. Am văzut câteva proiecte extrem de inteligente. Spre exemplu, la Universitatea din Zaragoza am văzut un astfel de proiect care a pornit de la un simplu hobby al unui tânăr. Prin proiectul său a atras producători de mase plastice, cărora le facea matriţele. Aceştia constatând ca sunt mai reduse costurile dacă apelează la acest tânăr, care se ocupa cu aceasta în cadrul unui laborator al Universităţii, au venit în număr tot mai mare. S-a ajuns la nivel naţional cu acest proiect, iar acum chiar la nivel european. Tânărul iniţiator al proiectului a ajuns să negocieze cu cei din industria cărora le furniza matriţele, şi lucra cu multi studenţi şi cadre didactice. Astfel de microîntreprinderi ar trebui dezvoltate în cadrul Universităţii, pentru ca posibilitaţi de finanţare sunt, mai ales dacă acestea ar fi iniţiate de tineri. Totuşi eu merg pe principiul că: te ajut sa înveţi să pescuieşti, dar nu pescuiesc în locul tău. Asta nu.

  10. Ce planuri aveţi în eventualitatea în care nu veţi fi ales Rector?

I.H.: Voi rămâne profesor la Universitatea din Oradea, îmi voi continua munca de cercetare şi calitatea de conducător de doctorat la UBB, să îmi duc în continuare cursul de la masterat la SNSPA. Aş avea destul de multe de pierdut şi dacă aş fi ales rector, pentru că mi-am calculat câştigurile şi pierderile. De exemplu pierd pozitia pe care o am în ARACIS, dacă devin rector. Plus că voi fi obligat să îmi reduc activitatea în nişte proiecte pe care le am.

Viaţa mea rămâne la fel dacă nu voi fi ales rector, dar se va schimba mult în cazul în care voi fi ales.  Totuşi, sunt omul căruia îi place schimbarea, nu monotonia.

Anunțuri

Opinia ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Copyright © 2012 Studentocratia. Toate drepturile rezervate.