Interviu cu dl. prof. univ. dr. ing. Gheorghe-Constatin Ionescu, candidat pentru funcţia de rector UO

1.   Ce ar trebui să ştie studenţii despre dvs.? (O scurtă autobiografie/caracterizare)

Gheorghe-Constatin Ionescu: Eu sunt absolvent al facultății de construcții din 1983. Am fost repartizat prin repartiție guvernametală la Combinatul pentru Lianţi şi Azbociment Chistag, acolo mi-am făcut stagiatura, după aceea m-am transferat la Combinatul pentru Lianţi şi Azbociment – Oradea, am ajuns să dețin funcția de șef birou investiții, m-am ocupat de investiția fabricii de mobilă, care avea 9 secții în oraș, deci provin din producție, după aceea am fost la Biroul Technic al Oficiului Județean de Turism, de unde m-am privatizat în 1991, cu o firmă care presta activități de construcții și am avut și un local, Barul Imperial, era o secțiune de anexă a firmei

Am lucrat în Elveția 2 ani de zile, la Zurich și am intrat în învățământul superior în 1995, deci am intrat din producție, cu o experiență vastă acumulată, nu am intrat de pe băncile facultății, ceea ce este foarte important la domeniul tehnic, să ai contact cu realitățile din mediul economic. Din 1995 am parcurs toate treptele, ajungând conducător de doctorat, din 1999 sunt preşedinte al Sindicatului „Corpul Profesional Universitar” al Universităţii din Oradea. Calitate în care din 2001 sunt membru în Biroul executiv pe țară, iar din 2009 sunt vice-președinte al Federației Naționale Sindicale „Alma Mater”, ocazie cu care am reușit să cunosc foarte multe universități din lume, la Vancouver, la Bruxelles, la Malaga, Varsovia, Budapesta, peste tot, având contact cu mediul academic al tuturor țărilor vest europene și fiind implicat în elaborarea atât a Codului Educației, în al doilea mandat al doamnei Andronescu, cât și în Legea Educației actuale, a domnului Funeriu. Sunt ancorat în viața universitară de mai bine de 15 ani. Cunosc problemele cu care se confruntă mediului academic orădean și consider că din funcția de rector aș putea să fac mult mai mult bine mediului academic orădean, decât din postura de lider sindical.

2. Ce părere aveţi despre OMECTS nr.3455 din 6 martie 2012?

Acest ordin este cât se poate de corect, vis-a-vis de restul universităților din țară nu se putea face o excepție, deoarece legea spune foarte clar că mandatul de rector este de 4 ani și nu de 3 şi 4 luni. Stimabilii noștri colegi de la Biroul Juridic au început să citescă acest articol de  lege, de la a 3-a propoziție, unde spune că un rector poate să fie 8 ani de zile acumulat rector. În această situație s-ar fi situat încă vreo 6 rectori din țară și nu a riscat dl. ministru să facă o asemenea validare, ca să-și ridice în cap toată țara. Deci, este o decizie corectă.

3. Care este părerea dvs. despre studenţii din Oradea şi cât de bine pregătiţi credeţi că sunt ei?

Revin la faptul că am avut ocazia să vizitez universități și din țară, nu numai din străinătate, în aproape toate universitățile am fost  în calitate de expert-evaluator ARACIS, cu ocazia evaluării a unor programe de studii, nu cumva să creadă cineva că studenții orădeni sau absolvenții orădeni sunt mai puțini pregătiți decât cei din alte centre universitare. Nu sunt nici cadrele, nici studenții mai puțini pregătiți. Tot învățământul românesc  trece printr-o perioadă de criză.  O criză ce se acutizează pe zi ce trece, datorită faptului că salarizarea este ținută la un nivel extraodinar de jos, ierarhizarea valorilor s-a întors cu fundul în sus, deci nu mai există o ierarhie a valorilor, nu ar trebui să fie posibil ca un preparator să aiba un salariu de 700-800 de lei. Dotările universităților sunt precare, nu mai sunt la nivelul cerințelor actuale și noi vrem să ieșim pe piața muncii și să ne menținem la nivel european, nu prea avem cum fără bani, numai prin accesarea unor contracte internaționale, în care dorim să antrenăm foarte mult studenții, iar rezultatul cercetării trebuie să îl implementăm în programele analitice ale disciplinelor pe care le predăm. Pentru ca studenții să ia la cunoștință ultimele cercetări în domeniul pe care îl parcurg, pentru că atunci când ajung pe piața muncii să fie competitivi.

4. Cum vedeţi rolul studenţilor în forurile decizionale şi executive ale universităţii şi ce pondere va avea opinia lor în mandatul dvs.?

După părerea mea rolul studenților este foarte bine definit și în noua lege,ei sunt reprezentați în toate forumurile decizionale ale universității, într-o proporție de minim 25%. Eu, prin programul meu managerial, încerc să reconsider sintagma aceasta de „educație centrată pe student”, prin consolidarea relației între forurile decizionale și asociațiile studențești,  bazată neapărat pe transparența decizională, respectarea drepturilor și libertăților studenților,  scopul principal fiind identificarea și rezolvarea tuturor problemelor cu care se confruntă studenții. Aș mai dori în primele luni, dacă ajung rector, aplicarea corectă a legii privind bursele studenţești, care trebuie să se situeze în conformitate cu legea, cuatumul bursei trebuie să acopere cazarea și masa. În acest caz, cu firma care a preluat cantina trebuie încheiat un act prin care să asigure un meniu, de 3 ori pe zi pentru studenții orădeni, iar cuantumul  acestui meniu și cazarea ar trebui să fie acoperită de bursa minimă acordată. Aici probabil într-un final nu vor lua atâția studenți bursă, dar nici nu poți să lași pe cineva să trăiască cu 250 de lei pe lună. Este ipocrită gândirea.

5. Ce înţelegeţi prin conceptul de „educaţie centrată pe student”?

Este un concept care ne arată faptul că studentul este principalul pion pe care se bazează tot învățământul. Nu studenții ne deservesc pe noi, noi funcționăm datorită existenței studenților. Tot ce se întâmplă la universitate trebuie conceput în acest fel încât să vină în beneficiul studentului și să ne poarte faima în lume. Scopul meu este, și dacă nu ajung rector, pentru care am optat şi până acum, păstrarea identității Universitatii din Oradea, să nu fim absorbiţi de o altă universitate mamut, și să ne desfințăm, pentru că până la urmă dacă nu suntem tari pe poziție, asta se va întâmpla.

6. Care va fi primul proiect pentru studenţii pe care îl veţi implementa dacă sunteți ales rector?

În primul și primul rând, vreau neapărat informatizarea întregului Campus, întregului spațiu universitar, printr-o rețea de wireless, la care să aibă acces toata lumea, toți membrii comunității academice. Toată această centralizare să se facă de Centru de informatizare. În al doilea rând studenții vor fi implicați obligatoriu în toate proiectele pe care le vom promova pe rețeaua transfrontalieră, obligatoriu în aceste echipe trebuie să fie cooptați și studenții, cu sarcini precise. Aș vrea să fac şi schimburi de studenți, dar şi de cadre cu alte universități din spațiul european, care să le deschidă orizontul, să vadă care este cerința pieței de muncă în străinătate. Aceştia sunt primii pași pe care îi voi face. Voi încuraja, nu știu dacă Studentocrația este o revistă sau nu, eu am în programul managerial, sprijinirea organizațiilor studențești să dateze o revistă proprie, pe care vom sprijini din fondurile universității, distribuirea căreia să se facă la toate facultățile.

7. Ce proiecte aveţi pentru promovarea imaginii universităţii şi pentru atragerea noilor generaţii de studenţi la universitatea noastră?

Aici am mai spus în Birou Senat și anul trecut, noi am scos un ghid, Ghidul Studentului, care a fost distribuit la facultăți. Atunci eu am spus: „Oameni buni, acele cărți trebuie să intre în fiecare liceu. În fiecare școală din județ și din județele limitrofe. Cel puțin câte 3-4 exemplare, ca directorul să le dea dirigintei care are clasa de a 12-a”. Tot așa echipe mixte, cadre didactice și studenți, vor trebui să parcurgă toate liceele din județ și din județele limitrofe, care e „bazinul” de unde racolăm noi studenții care să prezinte programele UO, realizările, procentele de angajare a studenților, un fel de Caravană de Promovare, care să fie organizată. O lipsă de informare duce la o lipsă de studenți. Voi face o publicitate masivă în media atât pe posturi locale, cât și naționale. O investiție bine plasată îți aduce câștig. O investiție neplasată îți aduce pierderi. Reclama este mama comerțului. Învățământul este subfinanțat și noi trebuie să găsim surse de finanțare complementare

8. Care credeţi că este rolul studenţilor străini în universitatea noastră? Aveţi vreun proiect prin care aceştia să fie atraşi să studieze la noi?

Din păcate până acum, despre studenții străini nu am cunoștință decît la facultatea de medicină, acolo va trebui să duc o luptă foarte puternică pentru recâștigarea imaginii, a prestigiului facultății, terfelit atât în țară, cât și în străinătate, prin acele diplome, așa-zise false, în instanță încă nu s-a dovedit, ele nici nu au fost anulate, nu se poate anula decît prin instanță, contencios administrativ, trebuie refăcută imaginea facultății. Atâta timp cât în străinătate un student străin plăteşte 40-60.000 de euro pe an taxa de școlarizare, noi putem să avem un preţ la 20.000 de euro, dar să facem în așa fel încât să închiriem un bloc, două și să le oferim condiții de cazare şi masă în sumele respective. Dacă noi fluturăm că s-a anulat 300 de diplome, studenții străini nu vor mai veni la noi. Noi trebuie să ștergem această palmă de pe obrazul universității, să recâștigăm imaginea Facultății de Medicină și să atragem studenții prin facilitățile pe care le oferim și diplome care să fie recunoscute prin tot spațiul european. Asta este pe termen lung, nu se poate face pe termen scurt.

9. Cum îi veţi ajuta pe studenţii care absolvă cursurile universităţii să îşi găsească un loc de muncă? Aveţi vreun proiect de colaborare între universitate şi patronate?

Eu la facultatea din care fac parte am încheiat deja un contract cu Uniunea patronatelor Bihor și avem în vedere încheierea unui astfel de parteneriat pe întreaga universitate și facultăţi, care să permită mediului socio-economic să vină și să încheie contracte cu studenții din anii terminali și chiar să finanțeze școlarizarea unor studenți merituoși, dar cu condiția ca acei studenți după absolvire să lucreze o perioada de 5,6,7,10 ani la firma respectivă. La facultatea la care sunt, prin profilul Construcții ne obligă ca practica să nu o facem aici în clădire, ci să mergem pe teren. Să vadă studentul ceea ce se întâmplă pe teren. Mulți dintre studenții noștri au fost cooptați încă de pe vremea studenției.  Aș dori să generalizez această conlucrare cu patronatul și mediul socio-economic bihorean, pentru a asigura locuri de muncă pentru absolvenții noștri. Să stiți că gradul de acoperire al absolvenților noștri angajați în domeniul lor de specialitate este de 80%. Ceea ce este fantastic.

10.  Ce planuri aveţi în eventualitatea în care nu veţi fi ales rector?

Electoratul își va spune cuvântul, eu doresc o schimbare a Universității, dacă se dorește menținerea actualei situații, adică nu facem nimic, ne luăm banii și am plecat, și nu se simte o schimbare de direcție, o mobilizarea a tuturor factorilor decizionali, atât studenții, cât și cadrele didactice. Trebuie revăzute relațiile între personalul administrativ și facultăți, direcția, mișcarea hârtiilor trebuie să fie foarte bine pusă la punct. Dacă nu se dorește o schimbare, nu va fi schimbare. Dar fiind cooptat în echipa care a elaborat LEN, știu care este mentalitatea dl. Funeriu, consilier prezidențial pe probleme de învățământ, că la terminarea următorului mandat de 4 ani, să nu mai existe decât 9 universități. Vechile universități de tradiție. Asta înseamnă constituirea de consorții. Eu am reușit să bag sintagma „se pot constitui consorții”, că era inițial obligatoriu. Tocmai în ideea să nu fim obligați să facem consorții, ei au găsit o soluție, mi-a zis chiar atunci dl. ministru: „Cine sunt constituiți în consorții vor primi o finanțare mai mare”. Deci -soluția este consorțiul. Acum soluțiile pe care le putem avea noi, în viziunea mea, ca să ne menținem autonomia, sunt două: ori facem noi un consorțiu atrăgând în jurul nostru universități mai mici, pe care noi să le absorbim prin fuziune, ori (pe varianta a doua m-aș duce -am și inițiat câteva discuții de principiu) varianta unui consorțiu internațional, începând cu Debrecen, Viena, Munchen, Bruxelles, cu universități din spațiul european care au specializări compatibile cu ale noastre. Făcând acest consorțiu, atragem fonduri europene, vom putea edita mai multe reviste ISI, pentru că acreditarea unei reviste necesită o redacție care să conțină profesori universitari de prestigiu din străinătate, ceea ce va fi ușor; făcând parte dintr-un consorțiu, putem face schimburi de studenți, de cadre. Nu în ultimul rând, compatibilizarea planului de învățământ, ale acelorași specializări, cu cele din afară, studentul orădean, când absolvă, să poată să preseteze și în Franța, Belgia, Germania. Adică să învețe ultimele descoperiri din domeniul lor de specialitate. Asta văd eu singura soluție pentru a ieși și din criza financiară și pentru a ne promova imaginea în lume, pentru că noi nu putem intra niciodată în top 500 de universități, numai dacă facem parte dintr-un consorțiu unde este și o universitate din top 500 pentru că atunci consorțiul e socotit ca fiind în top 500 , dar pentru asta trebuie muncă şi trebuie să ne focalizăm pe competență și pe rezultate, nu pe planuri și pe găști, pentru că nu merge.