Utopia (II)

Scris de Filip ISAI, anul I Master, Științe Economice
În continuare ( Utopia (I)) vă voi oferi foarte sintetic modelul de salvare a omenirii a lui Serge Latouche, care propune un nou tip de dinamică economică, fără limite naturale. Adică schimbarea paradigmei actuale înainte de a fi striviţi de limitele pe care le impune mama natură. Pentru a putea implementa acest model, omenirea trebuie să îşi schimbe actualele concepte şi valori, trebuie să existe o modificare la nivelul structurilor, o relocalizare a economiei şi a vieţii şi o modificare profundă a modului actual de consum al produselor.
Latouche a trasat opt obiective care trebuie atinse pentru ca societatea entropică să devină antientropică, acestea sunt: reevaluarea, recontextualizarea, restructurarea, relocalizarea, redistribuirea, reducerea impactului asupra biosferei, reutilizarea şi reciclarea.
Reevaluarea se referă la revizuirea valorilor societăţii de azi, în viitor va trebui să predomine cooperarea asupra concurenţei, altruismul asupra egoismului, interesul local asupra celui global şi problemele vieţii sociale asupra consumului nelimitat. Recontextualizarea presupune modificarea totală a sensului unor concepte ca “sărăcie”, “bogăţie”, “abundenţă”, “lipsă” etc. Economia actuală transformă abundenţa naturală în criză creând astfel lipsuri şi nevoi în mod artificial prin însuşirea naturii şi comercializarea ei. Restructurarea urmăreşte adaptarea stilului de viaţă a oamenilor pentru a-l orienta către societatea antientropică. Relocalizarea face referire la satisfacerea consumlui din produse locale pe cât posibil şi reducerea la minim a costurilor legate de transporturi, dar şi a poluării, efectului de seră etc. Redistribuirea presupune garanţia accesului tuturor locuitorilor planetei la resurse şi o distribuţie echitabilă a bogăţiei, asigurarea de locuri de muncă pentru toţi oamenii, adică condiţii demne de viaţă. Reducerea impactului asupra mediului prin redimensionarea producţiei şi consumului, utilizarea de tehnologii nepoluante şi corelarea consumului cu resursele nelimitate. Reutilizarea urmăreşte schimbarea concepţiei privind învechirea electrocasnicelor şi electronicelor ş.a., care de multe ori sunt abandonate cât timp sunt încă în stare de funcţionare şi adoptarea obiceiului de a repara aceste aparate în momentul în care se defectează. Şi ultimul obiectiv, care la noi este foarte greu de atins din câte îmi este dat să văd, reciclarea, adică orice produs care nu este biodegradabil să fie recuperat şi reintrodus în circuitul economic.
Oare în ce măsură se pot realiza aceste deziderate? Ele pot părea de domeniul utopiei, dar ceva tot trebuie să se schimbe, altfel ne îndreptăm cu paşi repezi spre autodistrugere. În teoria economică se vorbeşte despre societatea antientropică, societate ce are la bază o resursă nelimitată şi anume informaţia, plusul de cunoaştere, fantezia, imaginaţia, capacitatea omului de inovare, care este nelimitată, aici stă puterea noastră de a schimba starea actuală şi, bineînţeles, am putea porni fiecare dintre noi cu paşi mărunţi spre această “lume nouă” prin autocontrol, aici mă refer la foamea ancestrală care ne domină neamul, şi să ne străduim să sortăm deşeurile înainte de a le arunca, pentru că după noi vor veni alţii ca noi.