Drepturile studenților (I)

Scris de Paul Muscă, anul II, Drept
Dragi studenţi ai Universităţii din Oradea, am ales ca în această săptămână să vă vorbim despre un subiect interesant pentru mulţi – drepturile dumneavoastră în calitate de studenţi ai acestei instituţii de învăţământ superior.

Aşa cum spune adagiul latin “ Neminem laedit qui suo jure utitur” (cel ce uzează de dreptul său nu lezează)”, consider că este în interesul fiecăruia să fie conştient de ceea ce stipulează în favoarea sa reglementările actuale, atât la nivel naţional, prin Legea Educaţiei Naţionale, dar şi alte reglementări la nivel local, precum Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor în baza Sistemului European de Credite Transferabile, Carta Universităţii din Oradea, reglementările stabilite de Senatul Universităţii respectiv Codul Universitar al Drepturilor şi Obligaţiilor Studenţilor.

Aşa cum este consacrat în articolul 4 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, ,,Statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii, fără nicio formă de discriminare.” Tot la nivel general, este menţionată recunoaşterea şi garantarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.

Cu toate că este menţionat, aspectul privind opţiunea pentru alegerea disciplinelor nu este bogat reglementată în Legea Educaţiei Naţionale : “Studenţilor le este asigurat dreptul la liberă alegere a cursurilor şi specializărilor, în conformitate cu normele legale în vigoare şi cu planurile de învăţământ”.

În acelaşi timp, reţinem faptul că în instituţiile de învăţământ superior de stat, învăţământul este gratuit, pentru cifra de şcolarizare aprobată anual de Guvern, dar şi cu taxă, al cărei cuantum este stabilit de către Senatul universitar. Spre deosebire de cele de la stat, în instituţiile de învăţământ superior particular, învăţământul este cu taxă, al cărei cuantum este stabilit de către Consiliul de Administraţie. În ambele cazuri, instituţiile de învăţământ superior au autonomie în stabilirea cuantumului taxelor şi au obligaţia să le comunice tuturor celor interesaţi, inclusiv pe site-ul universităţii.

Tot legat de cheltuielile pe durata şcolarizării, art. 142, alin. (6) din aceeaşi, ne aduce la cunoştinţă faptul că o persoană poate beneficia de finanţare de la buget pentru un singur program de licenţă, pentru un singur program de master şi pentru un singur program de doctorat. Cu toate acestea, nu se lămureşte o altă situaţie posibilă – cea în care, de exemplu, un student urmează 2 programe de licenţă : unul pe care îl începe, să zicem, în 2011, beneficiază de bursă în primul an de studiu, dar în al doilea an, din cauza situaţiei şcolare – medie mică sau nepromovarea tuturor disciplinelor – va studia de pe un loc cu taxa şi concomitent, în 2012 debutează la o altă formă de învăţământ de licenţă, fiind eligibil pentru un loc bugetat. Problematica aceasta poate fi amplificată şi mai mult dacă cele 2 programe aduse în discuţie diferă ca durată ( 3 respectiv 4 ani sau viceversa).

Un drept de care pot face uz, e adevărat, un număr relativ mic de studenţi este cel conform căruia un procent de maximum 5% din numărul studenţilor cu frecvenţă dintr-un program de studii universitare de licenţă pot parcurge, cu aprobarea Consiliului facultăţii, 2 ani de studii într-un singur an, cu excepţia instituţiilor de învăţământ superior medical şi al ultimului an de studii, în condiţiile prevăzute de regulamentele de organizare şi desfăşurare a programelor de studii şi cu respectarea legislaţiei în vigoare.

Cu speranţa că v-am trezit interesul pentru o mai bună cunoaştere a drepturilor de care beneficiaţi, vă invit să ne urmăriţi şi săptămâna viitoare, când vom prezenta drepturile studenţeşti reglementate de reglementările la nivel local.