Utopia (I)

Scris de Filip ISAI, anul I Master, Științe Economice
Trăim într-o societate de consum, o societate compusă din oameni cu nevoi infinite locuind pe Terra, o planetă cu resurse limitate. Creşterea economică accelerată înregistrată în ultimele decenii în America de Nord, Europa şi Japonia are la bază consumuri din ce în ce mai mari de energie (resurse) şi, în acelaşi timp, deversarea în natură de cantităţi de deşeuri şi căldură direct proporţionale cu consumurile menţionate, economiştii realizând că până la urmă bilanţurile nu se fac doar în cadrul societăţii, ci şi între societate şi mediul înconjurător. Principalele resurse limitate de care dispunem sunt: pământul cultivabil, apa dulce, petrolul, gazele naturale, cărbunii, pădurile, mineralele etc.
Economistul de origine română -Nicolae Georgescu-Roengen demonstrează în lucrările sale faptul că actualul sistem de creştere economică, mai simplu spus, de sporire a bogăţiei şi, în final, de creştere a prosperităţii materiale ale indivizilor care-l populează, nu este unul viabil, deoarece implică şi degradarea materiei într-un ritm care nu-i permite acesteia regenerarea.
În 1972 un studiu realizat la Massachusetts Institute of Technology (MIT), în SUA, cunoscut sub numele de raportul Meadows a scos la iveală câteva consecinţe ale tipului de creştere economică actuală, luând în calcul următoarele variabile: accelerarea procesului de industrializare la scară mondială, creşterea populaţiei Pământului, subnutriţia datorată sărăciei, dependenţa economiei de resursele naturale neregenerabile şi accelerarea exploatării lor şi, în fine, degradarea mediului ambient. Din raport reiese că în următorii 100 de ani limitele ecologice ale Terrei vor fi atinse, lucru care va duce la o scădere necontrolată şi accelerată a populaţiei planetei şi a capacităţilor de producţie, dezechilibru ce va răsturna cu totul lumea pe care o ştim astăzi.

Pentru a evita o asemenea catastrofă, autorii raportului au propus o stare de echilibru denumită “creştere zero”, alţi autori numesc soluţia “dezvoltare sustenabilă” ş.a.m.d. Ideea este următoarea: pentru a evita criza poluării, criza alimentară, criza eroziunii solului etc, trebuie să ne modernizăm stilul de viaţă, adică să nu mai risipim resursele, ba, dimpotrivă, să le utilizăm cât mai eficient.
Momentan trăim în ceea ce se numeşte o “societate entropică”, entropia reprezentând procesul de degradare a energiei unui anumit sistem al universului, există nevoia unei schimbări de optică, viitorul este “societatea antientropică”. În primul rând, trebuie să ştim că resursele naturale sunt considerate ca făcând parte din „avuţia naţională”, alături de resursa umană, resursele spirituale etc, avantajul (sau dezavantajul în unele ţări) este că factorii de decizie politică sunt responsabili pentru buna lor gestionare, desigur şi fiecare individ prin propriul comportament vizavi de consum şi mediul ambient.