Scris de George Monenciu, anul I, Litere
Vă amintiți anii ‘80? Mașinile erau fără culori metalizate, având lipite flăcări și alte abțibilduri; tinerii purtau blugi și aveau plete, fetele fuste negre și adidași cu dungi roz, toți stând în grupulețe ascultând-o pe Madonna (nu a fost nevoită niciodată să îmbrace o rochie din carne crudă pentru a ieși în evidență) și Michael Jackson (pe atunci negru și cu nas). Dintre marii regizori/producători care au reușit să imprime această perioadă amintesc doar de John Hughes (unul din preferații mei fără de care nu aveam seria “Home alone” sau clasicul “The Breakfast club”) și Cameron Crowe (scena în care John Cusack, îmbrăcat în palton ridică un casetofon la geamul iubitei sale cu melodia auzită în prima lor noapte de dragoste din “Say anything” este clasică, emotionandu-le pe fete și ridicând standardul spre necazul băieților).
Cel din urmă, după câțiva ani de filme mai slab appreciate de critică (în zilele de azi, dacă nu scufunzi criticul într-un lac de melancolie, nu e bun filmul) ne-a adus “We bought a Zoo!”
La baza subiectului stă romanul autobiographic al lui Benjamin Mee (personajul principal, într-o superbă interpretare al lui Matt Damon), fost jurnalist la faimosul ziar American “The Guardian”.
Dragi cititori, sunt o multitudine de stări simțite în timpul vizionării; Cameron Crowe se folosește de o imagine colorată (văzută recent în “The Descendants”), o coloană sonoră perfectă (scrisă și compusă de Jonsi) și o distribuție care a creat o chimie extraordinară între toate personajele.
Povestea tatălui (Matt Damon) care vrea să o ia de la capăt, alături de cei doi copii ai săi, Dylan și Rosie (băiatul un artist în devenire; fetița, cea mai simpatică văzută pe marele ecran în ultimii ani) după moartea soției Katherine, cumpărând o grădină zoologică părăginită.
În timpul renovării cu ajutorul angajaților pasionați (Scarlett Johansson, Angus Macfayden și Elle Fanning) observăm și reinstaurarea familiei.
În timpul celor 124 minute, ne amintim de atmosfera simțită la vizionarea filmelor din ‘80 -o poveste plină de optimism, cu personaje amuzante, pe care dorim să le vedem mai des în filme. “De ce nu?”
Studentocraţia 
Opinia ta conteaza!