Rolul unui Diacon în Biserica Ortodoxă Română

Scris de Sebastian Traian Vaida, Teologie Ortodoxă Pastorală, Anul II

Treapta Diaconiei

Diaconul este al treilea şi cel mai mic grad al ordinelor mari ale clerului din Biserica Ortodoxă, fiind clasat după episcop şi preot.

Cuvântul diacon (în greceşte διάκονος) înseamnă servitor şi iniţial se referea la o persoană care servea/slujea la masă în comunităţile primilor creştini. Diaconul este ajutorul preotului şi episcopului în slujbele bisericii şi îi ajută la săvârşirea tainelor. Totuşi, un diacon nu poate săvârşi slujbele de unul singur.

Cu binecuvântarea preotului sau a episcopului care slujeşte, diaconul conduce comunitatea prezentă în rugăciunile colective şi citeşte din Sfânta Scriptură în timpul slujbelor. De asemenea, el este responsabil de amenajările necesare în timpul slujirilor publice şi îi atenţionează pe oameni la momentele necesare.

În plus, diaconul mai poate realiza şi alte sarcini legate de viaţa Bisericii, din când în când, cu binecuvântarea şi sub îndrumarea preotului sau episcopului său.

Un diacon poate primi binecuvântare de la episcopul sau preotul său paroh să împartă Sfânta Euharistie credincioşilor, fie din al doilea potir la Sfânta Liturghie obişnuită (atunci când slujeşte un preot), fie la slujba numită obedniţă care se slujeşte atunci când preotul este absent. Cu toate acestea, în niciunul din cazuri, diaconul nu sfinţeşte Sfintele Daruri de unul singur.
Din punct de vedere al săvârşirii Tainelor, toţi diaconii sunt egali. Cu toate acestea, ei pot avea ranguri şi slujesc în funcţie de vechimea de la hirotonire.

Rangurile diaconilor

La fel ca în cazul episcopilor şi preoţilor, există diferite ranguri administrative printre diaconi. Un diacon în vârstă al unei catedrale sau al unei biserici importante poate primi titlul de protodiacon şi poate pretinde prioritate atunci când slujeşte împreună cu alţi diaconi. Diaconul şef numit pe lângă persoana unui episcop este numit arhidiacon. Un diacon care este şi monah este numit erodiacon.

În Biserica Ortodoxă Română, conform Statutului pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române (art. 145 (4)), rangul de arhidiacon poate fi acordat de către episcopul locului, pentru activitate îndelungată şi deosebită, diaconilor din clerul de mir. Această distincţie îi dă dreptul de a purta cruce pectorală.