Sfântul Andrei Criteanul

Scris de Constantin Pascariu, Teologie Ortodoxă Pastorală, An III

Sfântul Andrei Criteanul s-a născut în Damasc prin anii 600, într-o familie creştină. La vârsta de 14-15 ani pleacă în pelerinaj la Locurile Sfinte, fiind profund impresionat de acestea. A studiat religiile Indiei, Chinei, Persiei sau pe cele ale Imperiului Roman, dar şi civilizaţia grecească. Hirotonirea lui întru diacon a avut loc la Constantinopol (Istambulul de astăzi) în anul 685. Devine curând unul dintre cei mai apreciaţi tineri slujitori şi ajunge să conducă un azil de bătrâni şi unul de orfani. Datorită vieţii sale curate este supranumit Andrei Ierusalimiteanul şi Andrei cel plin de har şi daruri.


Lucrarea sa cea mai însemnată însă rămâne canonul Sfântului şi Marelui Post, un poem emoţionant care reflectă atât geniul său creator, cât şi experienţa vieţii în Hristos şi forţa spirituală degajată de o asemenea stare. Canonul său este una dintre cele mai profunde meditaţii duhovniceşti. El a fost cântat pentru prima oară în catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol. Sfântul Andrei Criteanul este un creator de teologie omiletică. Dovadă stau predicile sale, cele mai multe fiind dedicate Fecioarei Maria. El are meritul de a fi, alături de Sfântul Ioan Damaschim, cel care a trasat liniile principale ale mariologiei ortodoxe.

Sfântul Andrei Criteanul ajunge episcop de Gortina (pe lângă Creta). A trecut la cele veşnice în 4 iulie 740.

Sfântul Andrei este un autor inspirat, un poet creştin şi sensibil. A fost o figură luminoasă a liricii creştine, un suflet permanent angajat în căutarea drumului spre desăvârşire.

Biserica Ortodoxă îl pomeneşte în data de 4 iulie.

Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie pentru izbăvire: acesta este Dumnezeu şi-L voi mări, Dumnezeul părinţilor nostri pe acesta îl vom slăvi… Suflete al meu, suflete al meu, scoală, pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie şi vei fi tulburat. Deşteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos- Dumnezeu, Cel ce este pretutindeni şi toate le plineşte… Greşit-am fărădelege am făcut şi nu m-am îndreptat înaintea Ta, nici n-am cunoscut şi nici n-am îndeplinit poruncile Tale… Dar nu ne părăsi pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor noştri! (Canonul ce Mare, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000, p. 3-55)

Anunțuri

Opinia ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Copyright © 2012 Studentocratia. Toate drepturile rezervate.