Epopeea Apocaliptică a Regelui

 Scris de Cristian Pontos, Anul III, Istorie

Prima dată când am auzit despre tema din Apocalipsa lui Stephen King, despre armele biologice şi decorul post-apocaliptic, vise generate de veşnicele tabere duale bine-rău, am rămas pe tăişul indeciziei şi în sfera indiferenţei. Prima greşeală. A urmat cea de-a doua greşeală, privind afirmaţia scriitorului şi comparaţia referitoare la Stăpânul Inelelor, gândindu-mă că ar fi de-a dreptul imposibil, ba chiar blasfemie să adaugi că Apocalipsa  era varianta unui Tolkien yankeu. Nu vreau să afirm că regele nu se descurcă în ale cuvintelor scrise, Shining numărându-se printre nestematele preţuite de mine, doar că nu am avut senzaţia că ar putea fi capabil de o operă de dimensiuni biblice, epice. Într-un fel m-am înşelat. Rău. Dar mă bucur că am crezut greşit. Am dat peste viziunea unui geniu.

În cele mai bine de o mie de pagini suntem martori unei lumi în colapsul declanşat de eroarea computerului unei baze de cercetare militare, societatea este aruncată în braţele unui Ev Mediu întunecat de Supergripă, cunoscută şi drept Project Blue, Gât umflat, Captain Trips ce a dus la moartea a 99 % din populaţie. Deşi este destul de sumbru şi aşa, găsim un personaj misterios şi întunecat, pe Randall Flagg, cu un zâmbet lipit pe faţă permanent şi puteri inexplicabile, Omul Negru sau Momâia Ambulantă. După declanşarea epidemiei, supravieţuitorii, cei imuni, vor fi ghidaţi de vise în două locuri diferite prin personaje diferite, în Boulder prin Mama Abigail pentru cei  care se îngrozesc de maleficul din visele răului pur ce sălăşluieşte în Las Vegas, Randall Flagg. Tot romanul poate fi văzut ca şi unul al călătoriei cu o vie descriere a unei noi lumi, dar şi al societăţii.

Rar se întâlneşte o scriere în care este vorba despre societate şi, în cazul de faţă, se poate urmări evoluţia unei fiinţe ce are prima caracteristică a caracterului, omul, atributul gregar cu valenţe în spectrul religios creştin după afirmaţia unui sociolog din roman, Glen Bateman („omul este creat după chipul lui Dumnezeu, dar societatea este după chipul adversarului Său”). Viziunea sclipitoare a lui King stă în analiza fărâmiţării unei structuri sociale şi apariţia altei societăţi, modul în care se supun de bunăvoie un număr de indivizi sau, în primă fază, când numărul este redus prin democraţie participativă, cum admit ei un comitet şi un consiliu pentru rezolvarea problemelor, repunerea în funcţiune a centralei electrice, adunarea trupurilor din oraş şi îngroparea lor, dezbaterea cu privire la enigmaticul Flagg.

Printre personajele ce vor pluti o lungă perioadă pe marea memoriei ar fi tânărul Nick Andros, un surdo-mut ce se va dovedi un adevărat lider pentru grupul de imuni, deşi e introdus în carte odată cu bătaia primită de el la un bar, ajunge să fie înlocuitor de şerif şi bun prieten al acestuia în scurt timp, şeriful implicându-se în prinderea celor ce l-au maltratat, în final devenind aproape  orb. Este blând, dar şi indecis în cazul viselor referitoare la existenţa lui Dumnezeu, într-un dialog cu mama Abigail răzbate un răspuns optimist referitor în credinţă, Nick susţinând că nu crede, mama Abigail susţine că nici nu e nevoie pentru că El crede în el.

Tot ceva de reţinut ar fi modul în care un stat, un guvern, pentru a scăpa de crimele comise, cu referire la dezvoltarea unor viruşi mortali, informează greşit opinia publică, şi pe deasupra vor comite acte în special împotriva presei care încearcă să aducă la cunoaştere implicarea statului în apariţia epidemiei, efectiv le va bombarda. Cât timp vei citi romanul care se putea intitula liniştit „Societatea”, vei avea senzaţia că eşti o vrabie ce se va plimba de la un personaj la altul, cunoscând trecutul şi sentimentele ce îi vor duce la deciziile ce îi vor defini. Un adevărat roman despre secolul XX, aflat din păcate sub talpa extremelor, chiar dacă este condimentat în fantastic, imaginea ruinării societăţii fotografiate de regele genului horror.