Simona Trip: un prorector mereu cu usa deschisa

Realizat de Alexandra Türkösi, anul II, Socio-Umane

Pe doamna prorector Simona Trip am găsit-o în biroul dumneaei de la etajul 3 din Clădirea Rectoratului, ne aştepta pentru interviu. Doamna Simona Trip este conf.univ.dr. la Facultatea de Ştiinţe-Uname şi este prorector pentru probleme sociale şi relaţia cu studenţii din luna noiembrie a anului trecut. Este o persoană mereu deschisă la discuţii şi colaborarea cu studenţii, după cum veţi putea vedea şi în interviul următor.

Reporter Studentocraţia: În rândul studenţilor aveţi o imagine foarte bună. De ce credeţi că aţi avut acest succes rapid?

Simona Trip: Asta-i chiar o surpriză! Păi un prim atu al meu este faptul că sunt tânără şi sunt mai apropiată ca şi vârstă de voi, iar al doilea este că am idei, întotdeauna am avut idei…  Dar cel mai important este că voi, studenţii, veniţi şi lucraţi împreună cu mine pe ideile pe care le lansez. Asta nu înseamnă că voi nu aveţi idei! Cred că acestea sunt cele două atuuri ale mele.

 Simona Trip

Reporter Studentocraţia: Aţi avut un început de mandat promiţător. Ce proiecte aveţi în continuare?

Simona Trip: Nu există o ierarhie a obietivelor mele, toate sunt pe primul loc şi în egală măsură importante. În  primul rând, în următoarea perioadă, până la clarificarea situaţiei conducerii, vreau să evaluăm necesităţile studenţilor Universităţii din Oradea pe trei linii: pe partea de învăţare, academică, pe partea de socio-umane şi pe partea de carieră. În al doilea rând, aş vrea să mă întâlnesc cu asociaţiile studenţeşti şi să vedem ce obiective au şi dacă sunt compatibile cu obiectivele Universităţii.  Un alt obiectiv legat de studenţi este că aş vrea să întăresc relaţia dintre studenţi şi absolvenţi şi m-am gândit să iniţiez Asociaţia Absolvenţilor din Universitatea din Oradea şi să existe un fel de tutoriat între absolvenţii UO şi actualii studenţi ai noştri, astfel încât să poată să ceară sfaturi sau să aibă locuri de practică extra faţă de cele pe care le oferă Universitatea, astfel Universităţii îi va fi mai uşor să acceseze locuri de practică pentru studenţi. Mi-ar plăcea să avem colaborări cu alte Universităţi, să încercăm o colaborare între studenţii noştri şi ai altor Universităţi, să vă obişnuiţi să participaţi la conferinţe, festivaluri internaţionale. Şi voi încerca să fac tot ce ţine de mine. Un alt obiectiv în perioda ulterioară va fi începerea organizării de cercuri studenţeşti de cercetare.

Reporter Studentocraţia: Cum vedeţi colaborarea cu reprezentanţii studenţilor din Senatul universitar şi cu asociaţiile studenţeşti?

Simona Trip: O văd cu întâlniri periodice şi vă informez, de asemenea, că uşa mea este deschisă mereu şi ei pot să vină la mine oricând au o anumită problemă, sesizează o nemulţumire a studenţilor, au o iniţiativă etc. Deci pe de o parte trebuie să vină şi din partea mea, să fixăm întâlniri periodice în care să dezbatem obiectivele pe care le avem şi să ne organizăm, să facem planuri de acţiune, dar în acelaşi timp să vină şi ei la mine cu iniţiative, nemulţumiri, probleme şi să încercăm să le rezolvăm.

Reporter Studentocraţia: Însă întâlnirea periodică, lunară, mai exact, cu rectorul a fost un eşec. Studenţii nu prea au participat.

Simona Trip: Într-adevăr, n-aş vrea să fie periodic, aş vrea să fie de genul: „Acum avem un proiect. Bun, hai să îl începem.” aşa cum ne-am mai organizat şi în întâlnirile pentru studenţi. Pentru că la aceste întâlniri periodice sunt sigură că nu vor veni toţi. Aceste şedinţe le văd ca fixate pe anumite obiective, iar aceste obiective să se realizeze. Nu în felul că în fiecare marţi am şedinţă cu studenţii… pentru ce? Nu ştiu.

Reporter Studentocraţia: Cum credeţi că e văzută UO de către studenţi şi cum aţi vrea să fie văzută?

Simona Trip: Pot să spun că sunt mai multe categorii de opinii, şi voi începe cu cea mai proastă opinie, aceea că sunt studenţi la Sorbonica şi de aici un fel de complex de inferioritate al studenţilor UO faţă de ceilalţi studenţi din alte Universităţi. Ceea ce este total greşit, pentru că din experienţa mea ca şi dascăl sunt astfel de studenţi peste tot. Acelaşi comportament, aceleaşi idei, pentru că ţine de perioada de dezvoltare, o anumită etapă din viaţa omului şi acestea sunt caracteristicile etapei. Ce am încercat eu la psihologie, consiliere psihologică este să le spun: „Uite, voi vă pregătiţi pe baza unor programe internaţionale, după care sunt pregătiţi şi studenţii din Statele Unite”, astfel încât să dărâm acest complex de inferioritate prezent la studenţi. Nu ar avea nici un motiv studentul Universităţii din Oradea să-şi dezvolte un astfel de complex, iar articolele de presă nu constituie o dovadă concretă, palpabilă, care să întărească dezvoltarea complexelor acestea de inferioritate şi de aceea m-am gândit şi la aceste activităţi extra-şcolare în care studentul să vadă  concret realizările lui şi să aibă o dovadă iarăşi concretă cum că acest complex nu există,  îşi are rostul, că sunt la fel de capabili ca şi oricare alt student din ţară sau străinătate să atingă obiective care aduc un beneficiu pentru el. Cealaltă parte tot în această privinţă este lipsa de iniţiativă, dar mergând pe o teorie comportamentală e aceea că trebuie să oferi stimuli. Poţi să manipulezi prin stimuli, iar atunci stimulul, spre exemplu, cel pe care l-am folosit noi a fost Campania Student pentru Student, şi pentru studenţii cu iniţiativă, cum sunt voi, cei din Studentocraţia sau cei care au participat la organizarea Campaniei Student pentru student sunteţi stimuli pentru ceilalţi. Pe baza observaţiei stimulilor respectivi pot să înveţe şi să vadă că se poate, că şi ei pot să încerce comportamentul pe care voi îl aveţi, îl pot imita şi să vadă ulterior rezultatele comportamentelor, care sunt benefice. Cealaltă parte este cea pozitivă, unde se includ cei optimişti, care sunt implicaţi în departamente, cercuri de cercetare, asociaţii, au proiecte în colaborare cu profesorii, deci au iniţiativă individuală. E un lucru bun, dar, în acelaşi timp, apare acest individualism: „Eu sunt pe primul loc, eu îmi voi atinge obiectivele, nu mă mai interesează de ceilalţi”. Într-adevăr ajungi la acest moment când tot tragi de ceilalţi colegi: „Hai, hai,hai să facem! Gata, nu mă mai interesează, eu merg pe obiectivul meu; dacă voi vreţi, veniţi, dacă nu, nu.”.

Reporter Studentocraţia: Mai este o problemă, cei care au un contact mai des cu un profesor sunt consideraţi de exemplu oamenii lui … (ai profesorului). Ce părere aveţi despre aceasta?

Simona Trip: Părerile acestea au existat şi vor exista cât va fi lumea, deci n-aş crede să fie luată în considerare de către cei care au iniţiativă. Ceilalţi dacă cred că eşti omul profesorului, treaba lor, nu e problema studentului care se implică şi îşi desfăşoară activitatea extra. Este problema celui care este invidios. Nu o văd ca fiind problema celui care se implică.

Reporter Studentocraţia: Ce părere aveţi despre neimplicarea studenţilor UO în activităţile de voluntariat? Cum aţi putea schimba acest lucru?

Simona Trip: Aşa cum am mai spus înainte, oferindu-le mai multe şanse să se implice. Poate că sunt prea prinşi în job-urile lor, căci sunt care lucrează în schimburi, sunt alţii care au o situaţie financiară dificilă şi trebuie să lucreze peantru a se susţine. Dar nu ştiu care ar putea fi cauza. Una dintre ele ar putea fi aceasta cu locurile de muncă, o alta ar fi că aşa s-au obişnuit, iar atunci trebuie să le oferim acea activitate-stimul. Nu aşteptăm ca toţi studenţii din UO să fie cuprinşi, să participe în aceste activităţi-stimul, dar măcar o parte din ei.

Reporter Studentocraţia: Aţi demarat Campania „Student pentru student”. Cum vedeţi posibilitatea de a continua această campanie? Şi cum am putea să o dezvoltăm, pentru a o face tot mai eficientă?

Simona Trip: Deja există continuarea cu ziarul Universităţii „Studentocraţia”, care va dăinui, iar aici voi aveţi responsabilitatea principală să vă găsiţi înlocuitori în cazul în care unul dintre voi termină facultatea. Acum am lansat ideea cu mărţişoarele, nu ştim cum se va materializa încă.  Vom continua această campanie dezvoltând proiecte cu studenţii, mergând pe ideea că facem ceva pentru noi, studenţii, nu pentru altcineva. Aşa văd continuarea, prin alte proiecte. O continuare ar putea fi colaborarea dintre asociaţiile studenţeşti care ar putea lucra pe proiecte, culturale de exemplu, colaborarea cu instituţiile din oraş, precum biblioteca, muzeul, teatrul, colaborări cu şcolile, astfel încât să luăm legătura cu cei din clasa a 12-a care vor fi viitori studenţi şi să existe această legătură dintre student şi viitorul student. Pot fi găsite modalităţi, dar nu singure, ci împreună cu studenţii.

Reporter Studentocraţia: Puteţi să ne transmiteţi două-trei gânduri pentru studenţi, la început de semestru?

Simona Trip: Le doresc să fie creativi, serioşi, să nu fugă de responsabilităţi, şi să fie harnici. Dar în acelaşi timp să se şi distreze…

Anunțuri

Opinia ta conteaza!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Copyright © 2012 Studentocratia. Toate drepturile rezervate.