NO ACTA

Datorită faptului că în ultima perioadă au circulat o serie de informaţii cu privire la actul normativ/proiect de lege pe nume ACTA, voi face o scurtă prezentare istorică:

Prima menţiune cu referire la acest tratat e încă din anul 2008 odată cu publicarea unor documente secrete de către site-ul WikiLeaks, o versiune a textului, la doi ani după începerea negocierilor. Detaliile din cadrul acestui text au fost confirmate ulterior, în 2010. În cazul în care va fi ratificat, acesta propune consolidarea “aplicării drepturilor de proprietate intelectuală” în ţările participante, la modul concret fiind vorba despre: crearea de standarde internaţionale în abordarea încălcărilor copyright-ului şi măsuri preventive cu închisoare şi amenzi.

Următorul pas a fost făcut în secret faţă de opinia publică când reprezenzanţi din 22 de state membre UE şi Uniunea Europeană au semnat, la sfârşitul lui ianuarie anul în curs, la Tokyo, Tratatul Comercial Anti-Contrafacere (ACTA) care aşteaptă o aprobare din partea Parlamentului European pentru a putea intra în vigoare.

Scopul acordului (între UE, SUA, Australia, Canada, Japonia, Mexic, Maroc, Noua Zeelandă, Singapore, Coreea de Sud şi Elveţia) este, potrivit Parlamentului European, acela de a consolida respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv online, şi de a combate contrafacerea şi pirateria pentru bunuri precum haine de lux, muzică şi filme. Mai exact ACTA prevede: “pentru a proteja informaţiile privind regimul drepturilor în format electronic fiecare parte prevede protecţie juridică corespunzătoare şi sancţiuni juridice eficace împotriva oricărei persoane care săvârşeşte una din următoarele fapte cu ştiinţă şi fără autorizaţie sau, în cazul sancţiunilor civile, având motive întemeiate de a crede că această faptă va determina, va permite, va facilita sau va disimula o încălcare a unui drept de autor sau a unor drepturi conexe: eliminarea sau modificarea oricărei informaţii privind regimul drepturilor în format electronic, distribuirea, importul în vederea distribuirii, radiodifuzarea sau televizarea, comunicarea către public sau punerea la dispoziţia publicului a unor opere, interpretări, execuţii sau fonograme, ştiind că informaţiile privind regimul drepturilor în format electronic au fost eliminate sau modificate fără autorizaţie”

La scurt timp după semnarea acestui tratat reacţiile nu au încetat să apară, primele proteste au apărut în Polonia, unde mii de demonstranţi au ieşit în stradă pentru a denunţa semnarea acordului.

La scurt timp, raportorul Parlamentului Acordului internaţional pentru combaterea contrafacerilor (ACTA), francezul Kader Arif, a demisionat vineri, denunţând negocierile prin următoarele declaraţii: “Nu am mai văzut niciodată până acum asemenea manevre… Condamn întregul proces care a condus la semnarea acestui acord şi anume lipsa consultării societăţii civile, lipsa transparenţei încă de la începutul negocierilor, întârzieri repetate ale semnării textului fără nicio explicaţie, respingerea recomandărilor Parlamentului aşa cum au fost formulate într-o serie de rezoluţii… Cu toate acestea, se face totul pentru a împiedica PE să îşi spună cuvântul. Vreau să lansez un semnal de alarmă puternic opiniei publice despre această situaţie inacceptabilă. Nu voi lua parte la această mascaradă”

La noi,  iniţiatorul semnării ACTA a fost Ministerul Economiei pentru “protejarea comerţului legal şi încurajarea competitivităţii”. Tratatul propriu-zis a fost semnat de un misterios „ ataşat comercial la Tokyo”, a cărui identitate se află bine ascunsă in birourile Palatului Victoria, deşi  fostul premier, Emil Boc, a avut o declaraţie surprinzătoare: “Nu am datele să mă pot pronunţa în acest moment cu privire la întrebarea dumneavoastră, nu am o asemenea informaţie“… toate acestea după ce România a semnat pe 26 ianuarie la Tokyo, alături de alte 21 de state europene, documentul ACTA.

Varujan Pambuccian (liderul grupului minorităţilor naţionale din Parlament ) declară: “Este o foarte mare greşeală pe partea de Internet. Sigur că pirateria şi contrafacerile trebuie eliminate cât se poate de mult. Dacă observaţi, ţările în care se face cea mai mare contrafacere nu sunt cuprinse în acest Tratat, şi mă refer la China. Ideea de a introduce o a doua, a treia poliţie în Internet mi se pare extrem de periculoasă. Nu mai are legătură cu obiectivul documentului, ci cu diminuarea masivă a libertăţii în Internet, ceea ce nu este în ordine deloc.

Guvernul nu avea cum să pună subiectul în dezbatare publică, atât timp cât Comisia Europeană nu l-a pus în dezbatere publică. Este o porcărie de diminuare a suveranităţii statului. Nu suntem stat federal. Comisarii europeni pentru cine reprezintă?!

Noi nu avem nevoie de nebunii în plus, iar pentru antipiraterie există şi legislaţie. Mi-e teamă că seamănă cu chestia aia cu lupta împotriva terorismului. Dacă ştim că un grup de hoţi locuieşte într-un apartament asta ne dă dreptul să percheziţionăm toate apartamentele?”

Pe 11 februarie au avut o altă serie de proteste în întreaga Europă, o adevărată revoluţie contra ACTA, ce vin să atragă atenţia asupra acestui acord semnat în secret. În Germania 16.000 de persoane au manifestat la Munchen, 10.000 la Berlin, 5.000 la Hamburg, 4.000 la Dortmund şi câte 3.000 la Frankfurt; la Sofia, peste 3.000 de persoane; în România, câteva mii de persoane au participat la mitinguri în diferite oraşe din ţară (Oradea, Bucuresti, Cluj, Timişoara…); la Budapesta, aproximativ 400 de manifestanţi, aproximativ 6.000 de austrieci au defilat la Viena şi în oraşele Graz, Innsbruck şi Linz.

Primele rezultate a protestelor au început să apară: Germania, Polonia, Republica Cehă, Letonia si Slovacia au suspendat, vineri, procesul de ratificare al Acordului comercial de combatere a contrafacerii (Anti-Counterfeiting Trade Agreement -ACTA).

Vom vedea pe viitor dacă toate acestea vor avea vreo influenţă la nivelul forurilor decizionale ale Uniunii Europene, acest tratat asteptând o ratificare în decursul lunii mai din partea Parlamentului European.

Manifestatie contra ACTA la Oradea galerie foto aici.

Semnat Anonymous