În ce mă priveşte, observ că tot mai mult neglijez partea literar-culturală a trecutului nostru, de care nu profităm în totalitatea ei. Nu consider că tot ce s-a scris e bun sau e frumos, dar tot ce e bun şi frumos trebuie folosit integral, altfel riscăm să pierdem (noi înşine şi mulţi alţii în urma noastră) o bază stabilă construită prin trudă de multe generaţii dinaintea noastră.
Să nu-i uităm, dar, pe cei dinaintea noastră, căci arătăm că nu avem conştiinţă şi nici cunoştinţă despre importanţa muncii lor. Suntem nepăsători, şi oleacă nesimţiţi, nu pentru că atacăm scrierile lor (deşi probabil ar fi fost mai bine, pentru că aşa am da dovadă că ştim câte ceva despre existenţa lor), ci pentru că încet, încet, îi uităm, îi marginalizăm şi prin aceasta dăm dovadă de lipsă de respect faţă de munca lor. Avem sub noi (referindu-mă la cei de dinaintea noastră) o mare mină de aur, din fericire, pe care nu o exploatăm la maximum, şi să fim siguri că de data aceasta nu va veni nimeni să-l exploateze pentru noi, dacă noi nu o facem. Şi iar ajungem la vechea şi celebra zicală românească (adaptată aici): „Trecutul nostru aur poartă,/ Noi cerşim din poartă-n poartă!”. Trebuie să avem grijă, altfel vom da seamă!
Vă propun, spre citire, o poezie scrisă de Ion Pillat, ingenioasă, simplă şi foarte frumoasă. Puteţi spune că nu-i aşa?
Trei îngeri
Trei îngeri zboară-n asfinţit.
Doi tac şi unul a grăit:
„- E liniştea atât de mare…
Aud cum se deschide-o floare.”
Trei îngeri zboară-n asfinţit.
Doi tac şi unul a şoptit:
„- E liniştea atât de sfântă…
Aud cum stelele îşi cântă.”
Trei îngeri zboară-n asfinţit.
Toţi tac şi unul s-a gândit:
„Ce zgomote înfricoşate…
Aud o inimă cum bate.”
Onica Sorin, Istorie, Anul 3
Studentocraţia 
[…] articol a fost publicat pentru prima dată în Revista Studentocraţia Like this:LikeBe the first to like this post. Explore posts in the same categories: De la lume […]
ApreciazăApreciază